25 februarie 2012, ora 10

Moderatori :

Psiholog Geanina Bucuroiu

Psiholog Corina Visan

Centrul Medical NAPOCENSIS iniţiază un grup deschis de discuţii cu părinţii (copiilor cu tulburari din spectrul autist),

în care vor fi abordate diferite aspecte ale comportamentelor-problema:

Functii

Interventie

Dificultati si solutii

Data:sambata,25 februarie, 10.00-13.00

Pret :30 ron/persoana

Loc de desfasurare: sediul NAPOCENSIS Medical Center, str. Esarfei, nr. 60

Inscrieri la telefon 0213366006 sau la receptie pana vineri 24.02.2012 ora 18,00.

Pentru a descarca prezentarea in format PowerPoint click: Aici

http://www.primatv.ro/stiri-focus/andrei-un-copil-minune.html

http://www.primatv.ro/stiri-focus/prizonierii-copilariei.html

2. Sala asteptare

3. Camera consiliere

4. Sala kineto

5. Sali terapie

6. Ce au desenat copii

Autismul infantil este o boală complexă care debutează prin  oprirea în dezvoltarea psihică a copilului  înainte de vârsta de  3 ani şi care se caracterizează  prin:

-inabilitatea de a iniţia şi dezvolta relaţii sociale, de a exprima interes şi emoţii;

-incapacitatea de a folosi limbajul şi comunicarea (atât verbală cât şi non- verbală);

-prezenţa unui comportament stereotip, incluzând un repertoriu comportamental restrictiv şi repetitiv.

Interventia precoce in autism

La ora actuală nu există nicio terapie în autism care să se adreseze direct copilului cu autism.

Toate terapiile se adreseaza părinţilor copiilorcu autism, părinţi care aleg una sau mai multe terapii pentru copilul lor.

De aceea intervenţia precoce în autism înseamnă:

- scoaterea părintelui din tulburarea de stres post-traumatica (stare de soc experimentata de parinti atunci cand primesc diagnosticul copilului lor)

- consilierea parintilor referitor la tulburarile din spectrul autist

- parintii să cunoască ce poate să ofere fiecare tratament medicamentos si terapie copilului său şi care sunt limitele fiecărei terapii.

- să-şi stabilească obiectivele (ce anume vrea să realizeze cu copilul lui) şi prin care terapie doreste sa atinga aceste obiective.

- sa inceapa tratamentul medicamentos si terapia comportamentala, cat mai repede posibil dupa stabilirea diagnosticului.

Părintele este “managerul de caz” şi de deciziile sale depinde viitorul copilului său.

Familia copilului autist

Copilul cu autism are două perechi de părinţi:

Una până în momentul aflării diagnosticului (familie normală) şi alta după aflarea diagnosticului.

După ce părinţii primesc diagnosticul şi afla  că autismul nu are tratament, intră într-o stare de şoc similară cu starea din tulburarea de stres post-traumatică (TSPT).

Ca să iasă din aceasta stare, părintele are nevoie de un punct de sprijin solid.  Îl găseşte într-o terapie, într-un specialist sau se echilibrează şi îl găseşte în el însuşi.

Părintele care are punctul de sprijin într-o terapie, copilul lui are progrese în recuperare mici, deoarece părintele este încă în starea de TSPT şi îşi înconjoară copilul doar cu disperare şi nu poate  înţelege nevoile  copilului lui şi nu oferă un feed-back corect echipei terapeutice a copilului (doar feedback-ul “nu merge nici o terapie”), deoarece neiesind din starea de depresie de dupa aflarea diagnosticului (chiar daca au trecut luni sau ani de zile din acel moment), parintele se asteapta la progrese uriase in scurt timp (nerealiste), ceea ce nu este posibil.

Părintele care se echilibrează şi îşi ia punctul de sprijin în el, înţelege comportamentul şi nevoile afective ale copilului şi oferă toate informaţiile despre copil, echipei terapeutice. Acesti parinti reusesc sa inteleaga indicatiile si limitele tratamentului medicamentos si a diferitelor terapii eficiente in autism si ei vor reusi sa aleaga combinatia optima pentru copilul lor. Acest copil cu autism are cea mai bună evoluţie. Pentru a trata copilul cu autism este obligatoriu şi tratarea părinţilor de TSPT.

Copilul cu autism are frecvent o inteligenţă normală sau peste medie. La testele de inteligenţă rezultă că are un retard mediu spre sever. Acest rezultat apare deoarece copilul  fiind blocat in lumea lui, informaţia nu ajunge la el şi de la el nu plecă informaţii spre mediu.

Copil cu retard real vs. Copil cu autism

Copilul cu retard real, este atent, este prezent, vrea să înveţe, dar intelectual nu are cu ce.

Copilul cu autism intelectual poate să înveţe, doar că  nu există schimb de informaţie între el şi mediu. Implicit, inteligenţa lui fiind normală şi redobândind capacitatea de a învăţa,  începe recuperarea deficitului cognitiv dintre vârsta lui biologică şi cea emotional-cognitivă.

Echipa terapeutică a copilului cu autism este complexă şi este formată în primul rând din părinţii copilului cu autism, psihiatrul de copii, coordonator ABA, tutori ABA, psiholog cu experienţă în consilierea familiei care are un copil cu autism, psiholog de evaluare a nivelului de dezvoltare, logoped, kinetoterapeut şi art-terapeut.

Obiectivele Asociatiei insumeaza:

-          realizarea de studii epidemiologice privind factorii etiologici, factorii favorizanţi şi factorii decanşatori ai autismului;

-          realizarea de studii clinice care să evidenţieze indicaţiile clinice şi limitele fiecărei terapii, utilizate în tratarea autismului;

-          realizarea unui protocol terapeutic eficient de tratament în autism;

-          editarea de materiale educaţionale şi informative pentru cadrele didactice privind autismul şi integrarea copiilor cu autism în învăţământul de masă;

-          strângerea de fonduri pentru susţinerea copiilor cu autism provenind din familii cu venituri reduse;

-          programe de voluntariat

-          infiintarea unui punct de informare: editarea de materiale educationale şi informative privind autismul si integrarea copiilor cu autism in invatamantul de masa, pentru educatori, profesori, terapeuti, asistenti medicali.

Cu ajutorul dumneavoastra, copiii “Captivi in propria minte” isi  vor  putea beneficia de  terapia  comportamentala si celelalte terapii asociate.

Prin terapie, joc, invatare, in functie de nevoile copiilor, ii ajutam pe acestia sa dobandeasca instrumentele necesare sa inteleaga lumea in care traiesc si sa comunice cu ceilalti.

Ce ne propunem?

Sa oferim cadrul, ocazia, asistenta potrivite pentru desfasurarea de activitati variate ale caror beneficiari sa fie copii cu autism.

In urma acestor activitati, arii precum: socializare si comunicare vor fi principalele avantajate de contextul creat. Vom crea situatii pentru a incuraja independenta la fiecare copil si interactiunea dintre copii.

De ce?

Activitatile din cadrul centrului de zi au ca scop dezvoltarea fizica si mentala a copiilor. Fiecare activitate va avea incorporat un element educativ, astfel incat copiii sa se bucure de activitate in sine dar sa si invete ceva nou in acelasi timp.

Diversele activitati vor ajuta copiii sa dezvolte viitoare preferinte/aptitudini si sa ofere prilejuri de generalizari (persoana, stimul, context, cerinta etc) ale cunostintelor dobandite.

Activitatile vor fi adaptate nivelului de dezvoltare al fiecarui copil, pentru a imbunatatii/creste nivelul achizitionarii deprinderilor si dezvoltarii relatiilor sociale si de comunicare.

Activitati

Joaca este principala activitate a copilului si, asa cum spune un citat, inceputul cunoasterii, deoarece ofera prilejul cel mai potrivit de a invata si dezvolta abilitati precum: coordonare, deprinderi motorii fine, de cooperare si comunicare, dezvoltarea creativitatii si a abilitatilor de cooperare si comunicare. Pot avea loc discutii pe baza imaginilor (ex: puzzle) sau a rezultatului final (ex: constructia din cuburi). Vor exista dese ocazii pentru realizarea de proiecte comune.

Arta reprezinta cea mai usoara cale de exprimare a creativitatii si talentului copiilor autisti. Din programul curent vor face parte activitati precum: pictat, modelat, colorat, colaj, muzica. De asemenea, tipul acesta de activitati va imbunatati dexteritatea fina si dezvoltarea senzoriala. Vor fi folosite diverse materiale, expunand fiecare copil la stimuli variati, imbogatindu-i paleta preferintelor.

La inceput, activitatile vor face parte dintr-o rutina care ii va ajuta pe copii sa anticipeze si vor contribui la crearea unui mediu securizant. Cu timpul, variatii vor fi incluse pentru a dezvolta toleranta la schimbare.

Materialele vor fi permanent variate pentru ca fiecare copil sa demonstreze noi comportamente cu materiale diverse.

Ne dorim: sa colaboram cu familiile si educatorii/invatatorii copiilor astfel incat sa identificam si stabili prioritatile fiecarui copil, si sa evaluam constant programul pentru a-i aduce permanent imbunatatiri in beneficiul celor mici.

Rolul coordonatorilor va fi pe langa oferirea justificata de ajutor in indeplinirea sarcinilor si acela de a facilita independenta si interactiunea.

Homeopatia este o specialitate medicală veche de 200 de ani şi care se bazează pe principiul similitudinii.

Astfel, administrarea unei substanţe (de origine minerală, vegetală sau animală) zilnic unui grup de oameni clinic sănatosi, în timp vor dezvolta un grup de simptome somatice (dureri la nivelul corpului) şi/sau psihice.

Persoanele care prezintă simptomele respective, produse în mod natural de o boală, se pot vindeca dacă primesc, substanţa care le produce, într-o concentraţie infinitezimală.

Cum actioneaza tratamentul homeopat?

Cand taiem ceapa ne curg ochii si nasul. In rinita virala, ne curg ochii si nasul. Daca vrem sa tratam rinita virala cu un medicament homeopat, atunci acest medicament este Allium cepa (ceapa), in dilutie homeopata.

Medicamentul homeopat ajuta organismul sa reactioneze in directia in care acesta are nevoie. In cazul unei persoane care mananca un ou stricat – organismul v a reactina, eliminandu-l sub forma de diaree. Daca administram un medicament homeopat pentru diareea provocata de alimente alterate, atunci este posibil ca acel medicament sa nu opreasca diarea si sa dea unul sau doua scaune diareice si mai puternice, pentru a elimina complet oul alterat.

Ce trateaza homeopatia in autism?

Autismul infantil se caracterizează printr-o pleiadă de simptome. Există un grup de medicamente homeopate care acoperă aceste simptome.

• Terenul copilului – prin medicament homeopat constitutional;
• Simptomele – prin medicamente homeopate simptomatice;
• Detoxifierea pentru metale grele – metalul respectiv in dilutie homeopata;
• Detoxifiere pentru vaccinurile primite

Condiţia obligatorie este terenul particular, vaccinul fiind un posibil factor declanşator (multi parinti relateaza urmatorul fapt: copilul s-a oprit din dezvoltarea psihica dupa administrarea unui vaccin).

Prin teren particular înţelegem un tip constituţional, pentru care administram medicamentul homeopat constituţional.

Pentru simptome utilizam unul sau mai multe medicamente homeopate care acoperă cele mai importante şi urgente simptome pe care le reclamă părintele.

Pentru detoxifierea de vaccinuri folosim vaccinul în diluţie homeopată, administrat în diluţii succesive, în ordine inversă programului de vaccinare, (metoda dr Tinus Smith, Olanda) şi continuam cu medicamentele primite de mamă în timpul sarcinii, tot în diluţii homeopate succesive.

Cu tratamentul medicamentos homeopat tratam terenul copilului si simptomele autismului si aplicam detoxifierea faţă de vaccinurile primite si medicamentele din sarcina si detoxifiere de metale grele.

În urma detoxifierii nu se pierde imunitatea câştigată în urma vaccinării!

Prin detoxifiere – un pas al tratamentului homeopat, apar semnele de drenaj.

- Ca semn de drenaj poate sa apara un scaun moale, urât mirositor, sau scaun normal, dar de mai multe ori pe zi, urât mirositor, o diaree şi/sau o erupţie cutanată.

- La unii copii în timpul drenajului survine o perioadă de aparentă pierdere a tuturor achiziţiilor până în acel moment şi pentru o perioadă de ore sau zile prezintă simptomatologia autistă pe care o avea înainte de orice tratament. Este un semn de drenaj, de eliminare masiva. Este totodata si o dovada ca exista un adevar in relatarile parintilor si ca medicamentul homeopat actioneaza.

- Acest episod de “drenaj zgomotos” pentru familie, copil, terapeuţi este foarte frustrant, dar este foarte benefic pentru copil şi familia lui.  După un asemenea “drenaj zgomotos” copilul îşi revine la fel de repede cum s-au instalat simptomele drenajului, dar în schimb prezintă achiziţii mari într-un domeniu în care era deficitar.

Ex. un copil care face ABA, după acest drenaj, un program pe care nu reuşea să-l înveţe în câteva săptămâni îl învaţă într-o oră sau mai putin. După fiecare “drenaj zgomotos” copilul devine mai uman şi învaţă mai repede.

Obiectivele tratamentului homeopat în autism

- Primul obiectiv este tratarea celor mai grave şi supărătoare simptome: auto şi/sau heteroagresivitate, pavor nocturn, anxietatea extremă (acolo unde există).

Copilul cu tulburare autista are o pereche de părinţi obiect de care se foloseşte când are nevoie de ceva. Între două nevoi, părinţii nu conteaza pentru el.

- Urmatorul  obiectiv este refacerea relaţiei copil părinte, adică transformarea părintelui obiect în părintele adevarat.

În urma tratamentului homeopat copilul devine mai prezent, mai atent, începe să primească şi să simtă dragostea părinţilor şi începe să devină mai afectuos şi să aibă o relaţie afectivă spontană şi din proprie iniţiativă cu părinţii. Refăcându-se relaţia cu părinţii, frica de nou începe să se reducă şi devine mai curios şi începe să exploreze.

Începe să aibă simţul pericolului şi apar frici pe care nu le-a mai avut niciodată, fiindcă pe măsură ce iese din lumea lui începe să aibă simţul pericolului, frici normale la copilul tipic pe diferitele etape de dezvoltare psihică.

Autostimularile sunt mai reduse, începe să gângurească şi să accepte compania copiilor in jurul său, începe să înveţe spontan copiind  ce vede că fac alţii in jurul său.

Urmând tratamentul homeopat copilul iese din lumea lui la vârsta la care s-a oprit dezvoltarea psihică. De aici el va începe să înveţe şi va trece prin toate etapele de dezvolatare psihică ale copilului tipic.

Evoluţia copilului cu tulburare autista care urmeaza un tratament homeopat

Toate simptomele, stările, pe care copilul  le-a avut în trecut şi care nu au fost vindecate, ci doar suprimate, vor reapărea în ordine inversă apariţiei.  Autostimulările, ritualurile copilului au fost frecvent suprimate prin terapie comportamentală. Un comportament inacceptabil social îl transformă într-un comportament acceptabil social. Terapia comportamentală nu a acţionat pe dorinţa copilului de autostimulare, ci doar copilul a fost redirecţionat să facă altfel.

Ultimele achiziţii pe care le-a dobândit printr-un proces de învaţare mecanic, le pierde în urma începerii tratamentului homeopat, rămane doar ce a invaţat real. Pentru ce a învăţat mecanic, trebuie să i se arate din nou şi acum va învăţa natural ca şi copilul tipic.

Copilul, după începerea tratamentului homeopat începe să primească şi să ofere afecţiune şi are nevoie să fie înconjurat de dragostea părinţilor (nu de disperare).

La debutul terapiei el are vârsta la care s-a oprit evoluţia (un an, sau mai puţin). Relaţia afectivă între părinţi şi copil, trebuie să fie asemănătoare relaţiei afectiv-emoţională cu unui copil mai mic de un an, căci de la aceasta vârsta  plecăm in procesul de recuperare a copilului.

Chiar dacă prin ABA a recuperat mult pe cognitiv şi pe limbaj, afectiv-emoţional frecvent el  a recuperat foarte puţin. Şi în acest caz vârsta afectiv-emoţională a copilului este de un an sau mai puţin si tot de la această vârstă începe recuperarea.

Devenind afectuos cu familia începe să socializeze şi  stă cu ea şi nu mai doreşte să stea izolat singur în altă cameră.

Începe să comunice non-verbal şi apoi verbal prin gângureală, lalalizare şi apoi prin cuvinte stâlcite şi apoi propoziţii. Tratamentul homeopat îl face capabil să simtă afecţiunea părinţilor şi îl face capabil să ofere afecţiune.

Devenind afectuos apare dorinţa de comunicare, şi dorind să comunice va achiziţiona limbajul, căci apare necesitatea lui. Fiind afectuos, socializând, comunicând el este “deblocat” din lumea lui şi reîncepe să înveţe în mod natural. Deprinderile de autoîngrijire şi autoservire începe să le deprindă uşor.

Limita tratamentului homeopat

În urma tratamentului homeopat copilul devine capabil să simtă şi să traiască şi să exprime sentimentele umane, redevine capabil să înveţe natural şi spontan.

Ce nu face tratamentul homeopat?

Nu îl învaţă pe copil cum să facă şi de aceea  tratamentul homeopat trebuie completat cu un proces de învaţare.

Procesul de învaţare implică mai întâi o evaluare a nivelului global de dezvoltare şi apoi elaboarea unui plan de învaţare-recuperare.

Pentru procesul de învaţare recomandam Analiza Comportamentală Aplicată (ABA), care dacă este făcută corect are o eficienţă foarte mare. Dezavantajul acestei terapii este costul mare al ei, un cost pe care nu şi-l permit multe familii de la noi.

Rezultate bune obţin şi cei care lucrează cu un psihopedagog sau psiholog de  recuperarea cu experienţă în lucrul cu copii cu dizabilităţi.

Echipa terapeutică a copilului autist este complexă şi este formată în primul rând din părinţii copilului autist, psihiatrul de copii, psiholog cu experienţă în consilierea familiei care are un copil autist, psiholog de evaluare, coordonator ABA, tutori, logopedul, kinetoterapeutul şi art-terapeutul.

http://www.eugeniavoda.ro/ro/emisiuni/medicina/dr-gheorghe-bungetzianu

Rolul evaluarii psihologice:

• stabilirea unei imagini corecte cu privire la decalajul dintre varsta biologica si varsta mentala a copilului, pe toate ariile de dezvoltare
• realizarea unui program de lucru individualizat, prin recomandarile de lucru personalizate pentru acasa
• este punctul de plecare pentru inceperea terapiei comportamentale – ABA
• părinţii sunt informaţi cum să comunice cu propriul copil
• ajuta părinţii  să-i organizeze timpul şi spatiul fizic al copilului
• identifică cauzele comportamentelor negative şi oferă strategii de rezolvare

Importanta reevaluarii psihologice:

• masurarea performantelor copilului, dupa urmarea unei scheme terapeutice personalizate
• identificarea unei strategii pentru diminuarea comportamentelor negative
• sugestii pentru însuşirea anumitor cunoştinte (obiective ce nu au putut fi învăţate de către copil în programul lui curent);
• verifică dacă copilul a asimilat obiectivele stabilite în cadrul ultimei evaluari
• generalizarea cunoştintelor
• stabilirea unor noi obiective de lucru

Schimbarea ideilor preconcepute

“copilul meu nu are nevoie de evaluare psihologică deoarece este evaluat de coordonatorul de programe”

Raspunsul psihologului: este nevoie de evaluarea psihologică a unui specialist pentru o evaluare obiectivă, pentru a fi observat şi într-un mediu nefamiliar.

“ nu îmi duc copilul la evaluare pentru ca nu vreau să-i răpesc din timpul lui de lucru de acasa”

Raspunsul psihologului: în cadrul evaluării este solicitat să realizeze numeroase cerinţe, să participe la jocuri diversificate, să îndeplinească diferite sarcini specifice lucrului, să socializeze şi să  comunice cu persoane nefamiliare într-un alt mediu; iata ce de lecţii !!!

Aceste evaluari psihologice se pot realiza prin:

• Testul de Aperceptie Tematica (T.A.T, T.A.C, T.A.B);
• Evaluarea Functiilor Eului, Szondi, Testul Arborelui, Testul Persoanei
• Teste de inteligenta ( stabilire IQ).

Evaluarea psihologica se adreseaza tuturor categoriilor de varsta, oferind celor ce isi doresc sansa de a se descoperi, de a se autocunoaste, de a-si regasi echilibrul mental si a trai in armonie cu ei insisi si cu cei din jur.

Consilierea se realizeaza atat individual cat si la nivel de grup sau de familie.

Consilierea psihologica poate imbunatati viata unei persoane sau a unei familii pe plan emotional, social, profesional, educational, legat de sanatate si de dezvoltare.

Consilierea familiei în care există un copil cu autism

Pentru un părinte, vestea diagnosticului de autism dat copilului său vine ca un trăsnet şi atunci apar primele probleme.

E real? Se poate face ceva?

Foarte mulţi părinţi se confruntă cu dificultatea acceptării acestei realităţi. În fapt, este primul pas important pentru că un diagnostic corect permite intervenţia corectă şi, deşi nu de foarte mult timp, această intervenţie este posibilă şi în România.

Mai departe, efortul de a recupera cît mai mult din potenţialul copilului este foarte mare, cu atît mai mare cu cît trebuie făcut cît mai devreme şi cît mai susţinut. Dar nu suntem cu toţii pregătiţi pentru un astfel de efort. Sau nu pentru el în întregime.

Ce fel de resurse sînt solicitate cel mai mult?

Cele materiale? Cele emoţionale? Cele de energie fizică?

În majoritatea cazurilor aceste resurse nu sînt toate disponibile şi uneori nici în măsuri suficiente.

Cum poate ajunge un părinte să facă faţă unui asemenea efort?

Familia este afectată în întregime de afecţiunea copilului. Provocarea merge pînă acolo unde însuşi nucleul său este afectat. Inevitabil, părinţii se raportează diferit la copilul cu autism şi, implicit, se vor implica diferit în recuperarea acestuia. Unitatea de cuplu, care este o puternică resursă, este atinsă de această provocare.

Cum găseşte un cuplu calea şi puterea de a se raporta corect la copilul lor şi unul la celălalt?

Ce este de făcut în cazul în care provocarea este prea mare şi familia, ca unitate, este în pericol?

Integrarea în societate a copilului cu autism este o altă problemă foarte serioasă, deoarece, prin faptul că copilul are afectată foarte sever capacitatea de interacţiune socială, el nu va putea interacţiona firesc cu copiii de seama lui şi adulţii din jur. În consecinţă, treptat, va fi evitat. Dar, pe lîngă această crudă realitate, întreaga familie va avea de suferit. Cel mai adesea, familia cu un copil cu autism va începe să fie ocolită de prieteni şi va fi expusă unei presiuni sociale de excludere.

Ce poate fi făcut în această situaţie?

Se poate remedia ceva?

Se pot păstra legăturile sociale nealterate?

Toate aceste întrebări şi multe altele care apar într-o familie care se confruntă cu autismul îşi pot găsi răspunsuri numai prin privirea clară a realităţii. Realitatea, atît exterioară cît şi interioară deţine resurse nebănuite pentru a face faţă provocării şi pentru a ieşi din multe situaţii dificile. Uneori, este suficient să priveşti ca să-ţi dai seama. Alteori nu, de parcă drumul la resurse este întortocheat sau blocat. Pentru situaţiile acestea din urmă, sfatul consilierului poate ajuta.

Nu ezita! Cere sfatul specialistului!

Consilierea psihologică în faza de intervenţie precoce

De cele mai multe ori, imediat după ce află diagnosticul, dacă sunt norocoşi, părinţii sunt îndrumaţi să facă intervenţia.

Cel mai adesea, ei încep să se informeze despre ce înseamnă asta, câţi oameni trebuie implicaţi şi cum să lucreze, cât costă, totul fiind făcut în graba care însoţeşte dorinţa de a nu mai pierde nici un moment.

În acest flux de evenimente se pierde un aspect foarte important: după evaluarea copilului, părinţii nu ajung să facă o evaluare a propriilor resurse.

În realitate, intervenţia precoce în autism porneşte, înainte de lucrul în sine cu copilul, de la consilierea părinţilor. Ei sunt cei care au resursele, ei trebuie să le evalueze, să le gestioneze şi tot ei sunt cei care le vor aplica.

În majoritatea situaţiilor, aparent primează cele materiale. Dar şi cele emoţionale contează pentru că acestea sunt cele care vor asigura stabilitatea familiei şi, prin asta, continuitatea intervenţiei. În plus, modelele emoţionale promovate în familie îi vor folosi copilului cu autism mai mult decât poate să o facă predarea comportamentelor.

PILDA TALANTILOR – Importanta  consilierii familiei copilului cu TSA

      Autor psiholog Corina Ioana Visan

 “…Si este ca un om care, plecand departe, si-a chemat slugile si le-a dat pe mana avutia sa. Unuia i-a dat cinci talanti, altuia doi, altuia unul, fiecaruia dupa puterea lui si a plecat.

Indata, mergand, cel ce luase cinci talanti a lucrat cu ei si a castigat alti cinci talanti. De asemenea si cel cu doi a castigat alti doi. Iar cel ce luase un talant s-a dus, a sapat o groapa in pamant si a ascuns argintul stapanului sau.

Dupa multa vreme a venit si stapanul acelor slugi si a facut socoteala cu ele.

…cel care luase cinci talanti, a adus alti cinci talanti, zicand: Doamne, cinci talanti mi-ai dat, iata alti cinci talanti am castigat cu ei. Zis-a lui stapanul: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra intru bucuria domnului tau.

…si cel cu doi talanti, a zis: Doamne, doi talanti mi-ai dat, iata alti doi talanti am castigat cu ei. Zis-a lui stapanul: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra intru bucuria domnului tau.

Apropiindu-se cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am stiut ca esti om aspru si temandu-ma, m-am dus de am ascuns talantul tau in pamant; iata ai ce este al tau.

…stapanul sau i-a zis: Sluga vicleana si lenesa, stiai ca secer de unde n-am semanat si adun de unde n-am imprastiat? Se cuvenea deci ca tu sa pui banii mei la zarafi, si eu, venind, as fi luat ce este al meu cu dobanda. Luati deci de la el talantul si dati-l celui ce are zece talanti. Caci tot celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar de la cel ce n-are si ce are i se va lua. Iar pe sluga netrebnica aruncati-o intru intunericul cel mai din afara. Acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor. “

Proiectul Terapeutic

 Adesea in  familie rolurile  sunt contaminate , autismul fiind transferat simbolic in relatia de cuplu dintre parinti

• PROIECTUL TERAPEUTIC :
• Integrarea adecvata a rolulilor  din familie  (echilibrarea lor ) :
  • Obiectiv :
    • sa invete ca au 2 categorii de roluri  ( parentale , de sot- sotie)
    • sa invete sa comunice ( sa invete sa intre in contact, sa-si dezvolte empatia pentru a se pregati sa intre in contact emotional si cu copilul)
• Diagnoza de roluri :
  • cat sunt de constienti de rolurile pe care le   joaca?
• cu ce experienta de comunicare vin din familiile de origine?
• cum se simt in rolurile lor de barbat- femeie/ tata- mama? Cat ii costa asumarea acestora?
• cu ce se confrunta tata si mama,  barbatul – femeia si ce resurse are fiecare separat ?
• exista aspecte disfunctionale cu care vin din familiile de origine ? ( cine din familia de origine se mai extragea uneori dintr-un rol? )
• Sedinte separate cu fiecare parinte/ sot in parte pentru a intelege problemele cu care se confrunta fiecare dintre ei si a gasi impreuna solutii  :
  • obiective pentru mama
  • obiective pentru tata
• Integrarea copilului in familie (pentru a se indeparta disolutia familiei )
  • cum a schimbat aparitia copilului dinamica familiei?
  • cum a schimbat diagnosticul copilului rolurile si dinamica familiara?
• Constientizarea resurselor :  familiale si cele de cuplu si restructurarea acestora

Teme abordate

• 1.Relatia parinte-copil :
• gestionarea comportamentelor dificile
• 2. Relatia de cuplu dintre parinti :
• asumarea responsabilitatilor, asumarea diagnosticului
• 3.Resursele disponibile
  • financiare , emotionale

• 4.Terapia in familie : implicatii, cum ii transformam pe ceilalti in co-terapeuti
  • Ce  pot face daca ceilalti nu ma sustin ? Pot accepta asta?

• 5. Insertia in societate : modelarea si gestionarea comportamentelor copilului in societate precum si a propriilor comportamente

• Impunerea limitelor :
  • cum  ma vad ca si “ agent al frustrarii”,  cum ma vad ceilalti?  Cine sunt eu  acum din perspectiva lor?  Cat de mult conteaza asta pentru mine?
  • suport, observ vreo finalitate a plansului copilului
  • cum pot motiva copilul sa accepte impunerea acestor limite? Care sunt limitele mele
  • gestionarea unor sentimente specifice : cum ma simt in fata copilului meu? Sunt vinovat pentru ce fac? Este nedrept fata de el?