Protocolul Napocensis pentru tratamentul autismului are la baza principiile si obiectivele de tratament pentru autism, enuntate de dr Naghiu Radu – mai multe detalii pe www.radunaghiu.ro

Principiile tratamentului in autism:

Primul principiu – in urma tratamentului medicamentos si/sau a terapiei pe care copilul cu autism le urmeaza, acesta trebuie sa parcurga toate etapele de dezvoltare a copilului neurotipic.

Al doilea principiu – tratamentul medicamentos si/sau terapia se incepe cu aria, unde varsta de dezvoltare a copilului cu autism este cea mai mica.

Obiectivele in tratamentul autismului sunt:

1.  copilul cu autism sa redevina capabil sa simta si sa exprime sentimentele;

2.  copilul cu autism sa reinceapa sa invete natural si spontan;

3. copilul cu autism sa primeasca un program structurat de invatare, ca sa recupereze deficitul de cunostinte, raportat la copiii de varsta lui;

4.  sa ajunga sa aiba “smecheria” copiilor de varsta lui.

Tratamentul autismului are doua mari componente.

Un tratament medicamentos pentru tratarea simptomelor autismului, pentru redarea capacitatii de a simti si exprima sentimentele si pentru a-i reda capacitatea de a invata,

Si un proces structurat de invatare pentru recuperarea deficitului de cunoastere prezent in toate ariile: cognitiv, autoservire, motor, limbaj-comunicare, socializare, joc si nu in ultimul rand afectiv-emotional.

Pentru tratarea simptomelor autismului, pentru redarea capacitatii de a simti si exprima sentimentele si redarea capacitatii de a invata, prescriu tratament medicamentos homeopat si neurotrofice.

Pentru recuperarea deficitului de cunostinte este necesar un program structurat de invatare. Eu recomand ABA (Analiza Comportamentala Aplicata), care trebuie completata cu logopedie, kinetoterapie, art-terapie, play-terapie, terapie ocupationala, cu  implicarea familiei in procesul de invatare si cu implicarea afectiv-emotionala a familiei in relatia cu propriul copil cu autism.

Protocolul Napocensis pentru tratamentul autismului

Protocolul Napocensis respecta principiile si obiectivele tratamentului in autism.

1. Dupa stabilirea diagnosticului se incepe tratamentul cu primul obiectiv, si anume copilul cu autism sa reinceapa sa simta si sa exprime sentimentele.

Redarea capacitatii de a simti si exprima sentimentele se realizeaza prin tratamentul medicamentos homeopat. Tratamentul medicamentos homeopat se incepe cu tratamentul de teren, tratamentul simptomatic si detoxifierea de metale grele timp de o luna.

In aceasta perioada se pune accent pe relatia afectiva dintre familie si copil. In aceasta prima luna de tratament copilul cu autism incepe sa simta dragostea familiei si incepe sa ofere dragostea lui parintilor, incepe sa fie mai curios si incepe sa exploreze mediul in care traieste.

Dupa stabilirea diagnosticului se efectueaza si o evaluare psihologica a nivelului de dezvoltare.

2. a. Dupa prima luna de tratament homeopat se incepe si terapia ABA cu o ora pe zi, crescand in timp numarul de ore de terapie, pana la numarul maxim de ore pe care copilul le lucreaza eficient (este atent, cooperant, receptiv si nu da semne de oboseala). Parintii sunt implicati activ, continuand generalizarea acasa.

2.b. Tratamentul medicamentos homeopat continua cu inceperea detoxifierii de vaccinuri, administrand vaccinul in dilutie homeopata, incepand cu ultimul vaccin administrat pana la primul si continuand si cu medicamentele din sarcina (unde este cazul), (mai multe detalii gasiti pe www.radunaghiu.ro, “Autism-tratament homeopat, detoxifiere”).

3. Se asociaza si logopedie, kinetoterapie, terapie senzoriala, terapie ocupationala, play-terapie, in functie de nevoile copilului.

Urmand tratamentul medicamentos homeopat copilul iese din lumea lui la varsta la care s-a oprit din dezvoltarea psihica. De la acest nivel de dezvoltare va incepe sa invete si va parcurge toate etapele de dezvoltare ale copilului neuro-tipic.

Urmand acest protocol de tratament, pentru copiii diagnosticati timpuriu este suficient sa urmeze o ora de interventie comportamentala (ABA) pe zi cu un profesionist. Urmand acest protocol parintii sunt implicati activ in terapie. Copilul are un caiet de corespondenta, unde tutorele noteaza zilnic ce i s-a predat copilului. Parintele continua acasa terapia repetand notiunile invatate si  generalizand ce a invatat copilul in centru.

Urmand acest protocol, pentru familiile copiilor diagnosticati timpuriu costurile sunt rezonabile (aproximativ 20 ore de ABA) pe luna. Totodata un tutore poate lucra cu pana la 4 copii pe zi, ceea ce face terapia ABA mult mai accesibila, avand in vedere ca numarul specialistilor este redus, comparativ cu numarul de copiii diagnosticati deja si cu numarul de copii nou diagnosticati care este intr-o continua crestere.

Toti copiii cu autism/elemente autiste din aceasta prezentare au urmat Protocolul de tratament in autism-Napocensis. Protocolul Napocensis reprezinta rezultatul experientei acumulate in diagnosticul si tratamentului copiilor cu autism/elemente autiste a dr. Naghiu Radu si a colegilor sai.

In aceasta prezentare sunt inclusi 7 copii, 3 fete si 4 baieti. Ei au varsta cuprinsa intre 3 ani si 9 luni si 8 ani si 5 luni.

In prezentare sunt trecute intialele numelui copilului, diagnosticul, varsta, sexul, data inceperii tratamentului medicamentos homeopat, data inceperii interventiei comportamentale (ABA), numarul de ore de terapie pe care copilul le-a urmat, terapii asociate si evolutia recuperarii in ani de achizitii. Pentru fiecare copil este prezentat în mod grafic, rezultatul evalarii initiale si rezultatul evaluarii de etapa.

Abrevieri, scala evaluare

• Copiii au fost evaluati cu scala de dezvoltare Portage
• VM = virsta mentala
  • • VM(S) = virsta de dezvoltare pe socializare
    • VM(L) = virsta de dezvoltare pe limbaj
    • VM(A) = virsta de dezvoltare pe autoservire
    • VM(C) = virsta de dezvoltare pe cognitiv
    • VM(M) = virsta de dezvoltare pe motricitate
• QD = coeficient de dezvoltare

Data primei evaluări.

Data evaluarii de etapa 30 martie 2010.

M.M.

• Diagnostic: TSA
• Virsta: 4 ani si 8 luni
• Sex: feminin
• Data inceperii tratamentului homeopat:
  • 12 iunie 2009
• Data intrarii in program:
  • 01 septembrie 2009
• Numar de ore de interventie: 35
• Evolutie: 1 an si 4 luni

P.R.

• Diagnostic: TSA
• Virsta: 3 ani si 9 luni
• Sex: masculin
• Data inceperii tratamentului homeopat:
  • 12 septembrie 2009
• Data intrarii in program:
  • 15 septembrie 2009
• Numar de ore de interventie: 38
• Alte terapii asociate: logopedie, kinetoterapie
• Evolutie: 2 ani si 1 luna

I.A.

• Diagnostic:
• Virsta: 7 ani si 9 luni
• Sex: masculin
• Data inceperii tratamentului homeopat:
  • 6 mai 2008
• Data intrarii in program:
  • 3 noiembrie 2009
• Numar de ore de interventie: 58
• Alte terapii asociate: logopedie, grup de joaca
• Evolutie: 2 ani si 1 luna

S.A.

• Diagnostic: autism infantil
• Virsta: 8 ani si 5 luni
• Sex: feminin
• Data inceperii tratamentului homeopat:
  • 19 februarie 2008 – 9 februarie 2009
  • 26 noiembrie 2009 -prezent
• Data intrarii in program:
  • 15 octombrie 2009
• Numar de ore de interventie: 90
• Evolutie: 7 luni

I.R.

• Diagnostic: TSA
• Virsta: 3 ani si 9 luni
• Sex: masculin
• Data inceperii tratamentului homeopat:
  • 01 octombrie 2009
• Data intrarii in program:
  • 06 noiembrie 2009
• Numar de ore de interventie: 80
• Alte terapii asociate: kinetoterapie
• Evolutie: 11 luni

P.I.

• Diagnostic: TSA
• Virsta: 4 ani si 6 luni
• Sex: masculin
• Data inceperii tratamentului homeopat:
  • 20 noiembrie 2009
• Data intrarii in program:
  • 06 ianuarie 2010
• Numar de ore de interventie: 26
• Alte terapii asociate: logopedie, kinetoterapie, grup de joaca
• Evolutie: 8 luni

S.Al.

• Diagnostic: TSA
• Virsta: 7 ani si 5 luni
• Sex: masculin
• Data inceperii tratamentului homeopat:
  • 11 iulie 2007
• Data intrarii in interventia comportamentala:
  • 15 septembrie 2009
• Numar de ore de interventie: 210
• Alte terapii asociate: logopedie, kinetoterapie, terapie ocupationala, grup de joaca
• Evolutie: 2 ani si 7 luni

Concluzii

• Tratamentul autismului trebuie inceput cu aria de dezvoltare pe care copilul are varsta cea mai mica
• Prin terapia/tratamentul medicamentos pe care copilul cu autism o urmeaza, trebuie sa parcurga toate etapele de dezvoltare a copilului neuro-tipic.
• Tratamentul medicamentos homeopat pentru autism se realizeaza prin tratamentul de teren, tratamentul simptomatic si prin detoxifierea de metale grele si de vaccinuri
• Tratamentul medicamentos homeopat ii reda copilului cu autism capacitatea de a simti dragostea familiei si de a da inapoi, ii reduce anxietatea, ii reda curiozitatea si ii reda capacitatea de a invata.
• Tratamentul medicamentos homeopat poate sa ajute parintele sa iasa din TSPT de dupa aflarea diagnosticului.
• Tratamentul homeopat trebuie completat cu consilierea familiei, evaluarea psihologica a nivelului de dezvoltare  coroborat cu un proces structurat de invatare (ABA), cu logopedie, kinetoterapie si art-terapie, terapie ocupationala.
• Severitatea bolii autiste se observa dupa inceperea tratamentului medicamentos si/sau a terapiei, si este data de ritmul in care copilul invata si recupereaza deficitul de cunostinte si de abilitati sociale.
• Numarul de ore de terapie depinde de varsta biologica si de decalajul dintre varsta biologica si nivelul de dezvoltare, cu cat decalajul este mai mare cu atat nevoia de ore de terapie zilnic este mai mare.

Alinierea nevoilor parintelui cu nevoile copilului, cum sa te asculti atunci cand copilul este intotdeauna pe primul loc, cum sa-l intelegi mai bine pe copil fara a uita de tine, cum sa cresti impreuna cu copiii tai si cum sa transformi meseria de parinte intr-o binecuvantare, dezvoltare personala, dezvoltare emotionala, auto-cunoastre, stabilire de obiective + oferirea unor instrumente de lucru ce pot fi folosite in viata curenta.

Cicluri de 7 sedinte.

Durata 50 min/ sedinta;  saptamanal,  in fiecare joi de la ora 18,30

Grup maxim de 10 persoane; inscrieri la telefon 0213366006

Pret: 40 ron/sedinta

Modalitati de facilitare a atelierelor

de lucru:

Art-terapie

Meloterapie

Miscare

Joc

Metafora/poveste

Tehnici de relaxare

Imagerie ghidata

Ofera-i copilului tau sansa de a creste armonios!

Grupul de creativitate este alcatuit din cicluri a cate cinci sedinte plus o sedinta optionala pentru parinti. Acest ciclu de cinci ateliere de lucru pentru copii are ca scop utilizarea mijloacelor artistice pentru a facilita o dezvoltare echilibrata si a creste interesul si abilitatile de a lucra cu placere in grup. Printre beneficiile art-terapiei se numara:

Descoperirea Universului inconjurator, descoperirea magiei din lumea copiilor, valorificarea potentialului fiecarui copil, dezvoltarea abilitatilor sociale, dezvoltarea atentiei, dezvoltarea stimei de sine, dezvoltarea abilitatior cognitive, constientizare corporala, si nu in ultimul rand, stimularea creativitatii.

Cicluri de 5 sedinte, plus o sedinta optionala pentru parinti.

Durata 50 min/ sedinta;  saptamanal,   in fiecare miercuri de la ora 18,00

Grup maxim de 7 copii; inscrieri la telefon 0213366006

Pret: 40 ron/sedinta

comportamentele problemă ale copilului cu autism;

contactul copilului; sisteme de comunicare aplicabile în comunicarea cu copilul cu autism;

tehnici de abordare a situaţiilor problematice;

tehnici de lucru;

La cererea părinţilor sau specialistilor se pot organiza ateliere de lucru pe teme specifice (ex: predarea tehnicilor de lucru pentru tutori, motivaţia, comunicarea, comportamentele agresive).

Organizator: psiholog Paul Moroşanu

Data începerii: Luni, 21 septembrie, 2009, ora 17:00

Locaţia: sediul NAPOCENSIS Medical Center, str. Concordiei, nr. 25

Grup maxim de 20 persoane; inscrieri la telefon 0213366006

Pret: 20 lei.

Copiii cu autism şi sindrom Asperger pot avea deficienţe în ceea ce priveşte: forţa musculară, coordonarea, echilibrul, insuşirea deprinderilor motrice de bază şi utilitare, funcţiile senzorio-motrice, motricitatea fina si capacitatea de relaxare.
Un program de kinetoterapie complex ii ajuta pe copii atât prin exerciţiile practicate cât şi prin atitudinea de relaţionare susţinută de către kinoterapeut, să-şi cunoască mai bine propriul corp, să se integreze mai bine in mediul inconjurător şi să relaţioneze mai bine cu ceilalţi oameni.
S-a dovedit, de asemenea, că exerciţiile fizice intense au dus la diminuarea agresivităţii si autoagresivităţii, a autostimularii, a comportamentului hiperkinetic şi a stereotipiilor la copii autişti. Reducând aceste elemente, copiii se vor putea integra mai bine in mediul social inconjurator.
La Copiii cu autism şi sindrom Asperger dezvoltarea motricităţii  are o importanţă majoră, prin aceea că este implicată în deprinderile motorii şi apoi în deprinderile de muncă, absolut necesare unui copil cu autism şi sindrom Asperger pentru a face faţă exigenţelor vieţii sociale.

Obiectivele urmărite prin programul kinetoterapeutic sunt:
- Dezvoltarea motricităţii generale (a aptitudinilor motrice şi a deprinderilor motrice);
- Dezvoltarea motricităţii fine si a indemânării motorii, necesare autoservirii şi diverselor activităţi cu caracter practic;
- Educarea echilibrului static şi dinamic;
- Educarea ritmului şi a coordonării mişcărilor;
- Dezvoltarea dominanţei laterale;
- Dezvoltarea capacităţii de percepţie, orientare şi organizare spaţio-temporală;
- Formarea percepţiei corecte a schemei corporale.

Programul trebuie adaptat de fiecare dată când este nevoie. Toţi copiii au nevoie ca deprinderile motrice de bază, jocurile, sau activităţile de mişcare să fie defalcate în componente pe care le pot executa. Jocurile şi deprinderile trebuie să fie modificate pentru a avea activităţi sigure şi de succes. 

Activităţile trebuie adaptate la abilităţile copilului, nu copilul să trebuiască să se adapteze la joc sau activitate.

  Kinetoteapeuţii colaborează atât cu familiile copiilor cât si cu alţi specialişti pentru a stabili şi implementa un program individualizat.

Evaluarea nu se limitează doar la mobilitatea articulară, tonusul muscular, postura corporală statică şi dinamică, ci urmareste nivelul de dezvoltare al motricităţii grosiere în concodanţă cu vârsta cronologică a copilului. 

Nu uitaţi că principala activitate a copiilor este jocul. Cu ajutorul lui copiii pot învăta cel mai bine abilitaţile adecvate vârstei cronologice şi deci şedinţele de terapie vor consta in jocuri iniţiate fie de terapeut fie de copil dar care să conducă către un obiectiv terapeutic.

Ce face Kinetoterapeutul?

Kinetoterapeutul foloseşte şi recomandă familiei un program de activităţi fizice adaptate etapei de dezvoltare motorie la care se află copilul în momentul evaluării iniţiale sau  altor nevoi observate de către terapeut în timpul şedinţei (autostimulări, mişcări stereotipe).

De asemenea acesta stabileşte obiective terapeutice pentru o perioadă de 3 luni şi întocmeşte un raport de evalure care va fi prezentat apoi părintelui. După aceasta perioada de 3 luni se face reevaluarea, se consemnează câte obiective au fost îndeplinite şi se stabilesc altele noi.

În cazul copiilor cu autism şi Sindrom Asperger

Întârzierea înregistrată în aria motricităţii grosiere se datorează în primul rând întârzierii din sfera socio-afectivă sau a unor dificultăţi de integrare senzorială de aceea kinetoterapeutul trebuie să ţina cont în stabilirea obiectivelor terapeutice atât de tonus muscular scăzut, postura corporală, dezvoltarea motricităţii grosiere, cât şi de îmbunatăţirea interacţiunii şi a stabilirii contactului vizual cu copilul. Astfel, la fiecare activitate pe care o face cu copilul, kinetoterapeutul va încerca să atragă privirea acestuia cât de des cu putinţă.

Colaborarea cu parinţii este foarte importantă pentru ca aceştia au un rol vital în continuarea terapiei prin respectarea programului pentru acasă recomandat de către kinetoterapeut.

În cazul copiilor cu Sindrom Down

Kinetoterapeutul are în vedere întârzierea în aria motricităţii groisiere, postura corporală deficitara datorată tonusului muscular scăzut, apariţia diverselor deviaţii la nivelul coloanei vertebrale sau a membrelor, adaptarea poziţiei corpului în diverse situaţii de joc (trece peste obstacole sau se împiedică, se apleacă să treacă pe sub un obstacol sau se loveşte). De asemenea nu trebuie uitat faptul că ocupaţia principală a copilului este jocul şi de aceea orice obiectiv pe care ni-l propunem trebuie să fie inclus intr-un joc. 

Verticalizarea precoce (forţarea copiilor să meargă înainte ca aceştia să fie pregatiţi) poate să fie daunatoare pe ternem lung şi să determină deviaţii de coloană sau membre precum şi probleme la nivelul motricităţii fine (copilul nu integrează membrele superioare în schema corporală şi deci nu ştie să le folosească corespunzator).

În cazul copiilor cu ADHD

În cazul copiilor cu ADHD kinetoterapeutul are în vedere pe lângă evaluarea motricităţii grosiere sau postura corporală, tonusul muscular sau mobilitatea articulară, capacitatea copilului de a participa intr-o activitate. De aceea un prim obiectiv poate fi implicarea copilului pentru mai mult timp într-o activitate.

Kinetoterapeutul poate folosi activităţi senzoriale pentru a scădea starea de agitaţie a copilului cum ar fi activităţile proprioceptive sau presiunea profundă, astfel încat copilul să poată participa la activităţi de lungă durată.

De asemenea se pot construi trasee cu obstacole pentru a îmbunatati planificarea motorie şi adaptarea posturii corporale.

Activităţile recomandate ca program pentru acasa trebuie să urmarească aceleaşi obiective: scăderea stării de agitaţie, participarea într-o activitate mai mult timp, dezvoltarea motricităţii grosiere în concordanţă cu vârsta cronologică a copilului.

Intervenţia comportamentală îşi dovedeşte cel mai bine eficienţa atunci cînd este aplicată sistematic şi bine controlat. Deşi acest lucru se poate face şi într-un centru, cei mai mulţi părinţi recunosc că este nevoie ca intervenţia să continue şi acasă, între cele două intervenţii, apărînd cel mai adesea, diferenţe importante şi discrepanţe care duc la confuzia copilului.

Din acest punct de vedere, atît intervenţia la domiciliu cît şi cea din cadrul unui centru au avantaje şi dezavantaje:

la domiciliu, avantajele sînt: copilul se află în mediul cel mai cunoscut lui, iar prin acest lucru, în achiziţionarea noilor noţiuni, se elimină faptul că copilul are nevoie de acomodare cu mediul; familia poate fi implicată mai direct în recuperarea copilului, existînd mai multe şanse de uniformizare a comportamentelor celor din jur, lucru foarte necesar în acest tip de intervenţie; familia este în contact mai direct cu programul şi cu evoluţia copilului; tutorii se menţin relativ constanţi; materialele didactice pot fi personalizate mai bine şi mai prompt; baza materială poate fi folosită mai focalizat pe nevoile copilului. Printre dezavantaje ar fi: faptul că un părinte are nevoie să stea acasă în timpul terapiei pentru a coordona echipa şi a fi la curent cu necesarul de materiale de lucru, fiind astfel indisponibil pentru muncă şi, implicit, pentru suplimentarea veniturilor familiei; coordonarea specialiştilor din discipline diferite în programul copilului devine dificilă; nivelul de intimitate familială scade foarte mult.

La intervenţia în cadrul Centrului, părinţii devin disponibili în timpul programului copilului şi se pot ocupa de serviciu, putînd să sprijine financiar amîndoi intervenţia asupra copilului; familia nu se mai ocupă de selecţia, angajarea şi pregătirea tutorilor, aceştia fiind angajaţi ai Centrului; supervizarea programului de lucru este oferită de un specialist din cadrul Centrului; Centru poate furniza un pachet de servicii personalizate pe nevoile copilului (inclusiv logopedie, kinetoterapie, artterapie) în plus faţă de intervenţia comportamentală; lucrînd în cadrul Centrului, copilul este expus de la început unui nivel mai ridicat de generalizarea a cunoştinţelor. Dezavantajele ar include faptul că familia are un contact mediat (nu direct) cu ceea ce lucrează copilul, membrii aceştia (sau aparţinătorii legali) fiind informaţi cu privire la progresele copilului şi la programul de lucru în şedinţe periodice; perioada iniţială de acomodare a copilului cu spaţiul de lucru poate dura mai mult; uniformizarea comportamentelor necesare la cei din anturajul copilului se poate face la un nivel mai scăzut.

Aceste servicii sînt disponibile şi în programul Napocensis Medical Center, fiind structurate astfel:

INTERVENŢIA COMPORTAMENTALĂ LA DOMICILIU

1. Evaluare iniţială

- stabilirea coeficientului de dezvoltare

- stabilirea programului de intervenţie

Durata: 5-8 ore

2. Instruirea echipei

- teorie

- practică

- programul personalizat de intervenţie

Durata: 8-12 ore

3. Sedinţele periodice

- monitorizarea evoluţiei copilului

- revizuirea programului

Durata: 3-4 ore

INTERVENŢIA COMPORTAMENTALĂ ÎN CADRUL CENTRULUI

durata optimă a programului de intervenţie este propusă de echipa Centrului, dar decizia finală în această privinţă o are familia;

echipa de lucru – este angajată de Centru;

coordonarea şi supervizarea intervenţiei este asigurată de Centru;

Copilul dumneavoastră va trebui să ştie câteva cuvinte, să poată sta într-o activitate pentru câteva minute, să coopereze pentru a se putea începe terapia logopedică. V-aţi întrebat cel mai probabil – bun şi până atunci? Ce facem?

Dacă aveţi ocazia să citiţi din literatura de specialitate veţi putea afla că logopedia presupune mai mult decât corectarea limbajului.Se apelează la terapie logopedică inclusiv pentru întarzieri în dezvoltarea limbajului, autism, alalie, mutism etc., încă de când s-a descoperit tulburarea respectivă. Ca o cerinţă minimă, spre exemplu pentru sindroamele genetice detectabile înca de la naştere, copilul trebuie să stea în şezut şi să poată urmări o activitate un minimum de timp necesar.

Evident că există anumite situaţii în care terapia logopedică se poate desfaşura însă cu anumite precauţii, mai ales în cazul unor afecţiuni fizice, însă copilul respectiv poate primi un program pentru acasă şi cei care îl îngrijesc pot suplini rolul logopedului.

Un logoped poate recunoaşte că nu are metodele sau spaţiul necesar pentru a se ocupa de un anumit pacient, însa este de datoria lui să-i recomande o alternativă de terapie.

De ce logopedie în autism? De ce nu? De când? De când aflaţi că are copilul autism, alături de celelalte terapii de care are nevoie copilul. Care este scopul?Dobândirea comunicării funcţionale, nu neapărat a limbajului verbal. Copilul poate iniţial folosi gesturi, imagini pentru a se exprima. Ideea este că această comunicare să fie funcţională, copilul să fie inţeles de către cei din jur.

Nu aşteptaţi totul de la terapie. Progresele vin în funcţie de ritmul fiecarui copil. Noi îl putem ajuta. Toţi cei din jurul lui – terapeuţi, familie, educatori.

Asteptati-vă însă să fiţi respectaţi, să beneficiaţi de un tratament corespunzător şi să primiţi sprijin şi încurajări, programe pentru acasă pentru obiectivele pe care terapeutul le urmareşte.