Autismul infantil este o boală complexă care debutează prin  oprirea în dezvoltarea psihică a copilului  înainte de vârsta de  3 ani şi care se caracterizează  prin:

-inabilitatea de a iniţia şi dezvolta relaţii sociale, de a exprima interes şi emoţii;

-incapacitatea de a folosi limbajul şi comunicarea (atât verbală cât şi non- verbală);

-prezenţa unui comportament stereotip, incluzând un repertoriu comportamental restrictiv şi repetitiv.

Interventia precoce in autism

La ora actuală nu există nicio terapie în autism care să se adreseze direct copilului cu autism.

Toate terapiile se adreseaza părinţilor copiilorcu autism, părinţi care aleg una sau mai multe terapii pentru copilul lor.

De aceea intervenţia precoce în autism înseamnă:

- scoaterea părintelui din tulburarea de stres post-traumatica (stare de soc experimentata de parinti atunci cand primesc diagnosticul copilului lor)

- consilierea parintilor referitor la tulburarile din spectrul autist

- parintii să cunoască ce poate să ofere fiecare tratament medicamentos si terapie copilului său şi care sunt limitele fiecărei terapii.

- să-şi stabilească obiectivele (ce anume vrea să realizeze cu copilul lui) şi prin care terapie doreste sa atinga aceste obiective.

- sa inceapa tratamentul medicamentos si terapia comportamentala, cat mai repede posibil dupa stabilirea diagnosticului.

Părintele este “managerul de caz” şi de deciziile sale depinde viitorul copilului său.

Familia copilului autist

Copilul cu autism are două perechi de părinţi:

Una până în momentul aflării diagnosticului (familie normală) şi alta după aflarea diagnosticului.

După ce părinţii primesc diagnosticul şi afla  că autismul nu are tratament, intră într-o stare de şoc similară cu starea din tulburarea de stres post-traumatică (TSPT).

Ca să iasă din aceasta stare, părintele are nevoie de un punct de sprijin solid.  Îl găseşte într-o terapie, într-un specialist sau se echilibrează şi îl găseşte în el însuşi.

Părintele care are punctul de sprijin într-o terapie, copilul lui are progrese în recuperare mici, deoarece părintele este încă în starea de TSPT şi îşi înconjoară copilul doar cu disperare şi nu poate  înţelege nevoile  copilului lui şi nu oferă un feed-back corect echipei terapeutice a copilului (doar feedback-ul “nu merge nici o terapie”), deoarece neiesind din starea de depresie de dupa aflarea diagnosticului (chiar daca au trecut luni sau ani de zile din acel moment), parintele se asteapta la progrese uriase in scurt timp (nerealiste), ceea ce nu este posibil.

Părintele care se echilibrează şi îşi ia punctul de sprijin în el, înţelege comportamentul şi nevoile afective ale copilului şi oferă toate informaţiile despre copil, echipei terapeutice. Acesti parinti reusesc sa inteleaga indicatiile si limitele tratamentului medicamentos si a diferitelor terapii eficiente in autism si ei vor reusi sa aleaga combinatia optima pentru copilul lor. Acest copil cu autism are cea mai bună evoluţie. Pentru a trata copilul cu autism este obligatoriu şi tratarea părinţilor de TSPT.

Copilul cu autism are frecvent o inteligenţă normală sau peste medie. La testele de inteligenţă rezultă că are un retard mediu spre sever. Acest rezultat apare deoarece copilul  fiind blocat in lumea lui, informaţia nu ajunge la el şi de la el nu plecă informaţii spre mediu.

Copil cu retard real vs. Copil cu autism

Copilul cu retard real, este atent, este prezent, vrea să înveţe, dar intelectual nu are cu ce.

Copilul cu autism intelectual poate să înveţe, doar că  nu există schimb de informaţie între el şi mediu. Implicit, inteligenţa lui fiind normală şi redobândind capacitatea de a învăţa,  începe recuperarea deficitului cognitiv dintre vârsta lui biologică şi cea emotional-cognitivă.

Echipa terapeutică a copilului cu autism este complexă şi este formată în primul rând din părinţii copilului cu autism, psihiatrul de copii, coordonator ABA, tutori ABA, psiholog cu experienţă în consilierea familiei care are un copil cu autism, psiholog de evaluare a nivelului de dezvoltare, logoped, kinetoterapeut şi art-terapeut.

Homeopatia este o specialitate medicală veche de 200 de ani şi care se bazează pe principiul similitudinii.

Astfel, administrarea unei substanţe (de origine minerală, vegetală sau animală) zilnic unui grup de oameni clinic sănatosi, în timp vor dezvolta un grup de simptome somatice (dureri la nivelul corpului) şi/sau psihice.

Persoanele care prezintă simptomele respective, produse în mod natural de o boală, se pot vindeca dacă primesc, substanţa care le produce, într-o concentraţie infinitezimală.

Cum actioneaza tratamentul homeopat?

Cand taiem ceapa ne curg ochii si nasul. In rinita virala, ne curg ochii si nasul. Daca vrem sa tratam rinita virala cu un medicament homeopat, atunci acest medicament este Allium cepa (ceapa), in dilutie homeopata.

Medicamentul homeopat ajuta organismul sa reactioneze in directia in care acesta are nevoie. In cazul unei persoane care mananca un ou stricat – organismul v a reactina, eliminandu-l sub forma de diaree. Daca administram un medicament homeopat pentru diareea provocata de alimente alterate, atunci este posibil ca acel medicament sa nu opreasca diarea si sa dea unul sau doua scaune diareice si mai puternice, pentru a elimina complet oul alterat.

Ce trateaza homeopatia in autism?

Autismul infantil se caracterizează printr-o pleiadă de simptome. Există un grup de medicamente homeopate care acoperă aceste simptome.

• Terenul copilului – prin medicament homeopat constitutional;
• Simptomele – prin medicamente homeopate simptomatice;
• Detoxifierea pentru metale grele – metalul respectiv in dilutie homeopata;
• Detoxifiere pentru vaccinurile primite

Condiţia obligatorie este terenul particular, vaccinul fiind un posibil factor declanşator (multi parinti relateaza urmatorul fapt: copilul s-a oprit din dezvoltarea psihica dupa administrarea unui vaccin).

Prin teren particular înţelegem un tip constituţional, pentru care administram medicamentul homeopat constituţional.

Pentru simptome utilizam unul sau mai multe medicamente homeopate care acoperă cele mai importante şi urgente simptome pe care le reclamă părintele.

Pentru detoxifierea de vaccinuri folosim vaccinul în diluţie homeopată, administrat în diluţii succesive, în ordine inversă programului de vaccinare, (metoda dr Tinus Smith, Olanda) şi continuam cu medicamentele primite de mamă în timpul sarcinii, tot în diluţii homeopate succesive.

Cu tratamentul medicamentos homeopat tratam terenul copilului si simptomele autismului si aplicam detoxifierea faţă de vaccinurile primite si medicamentele din sarcina si detoxifiere de metale grele.

În urma detoxifierii nu se pierde imunitatea câştigată în urma vaccinării!

Prin detoxifiere – un pas al tratamentului homeopat, apar semnele de drenaj.

- Ca semn de drenaj poate sa apara un scaun moale, urât mirositor, sau scaun normal, dar de mai multe ori pe zi, urât mirositor, o diaree şi/sau o erupţie cutanată.

- La unii copii în timpul drenajului survine o perioadă de aparentă pierdere a tuturor achiziţiilor până în acel moment şi pentru o perioadă de ore sau zile prezintă simptomatologia autistă pe care o avea înainte de orice tratament. Este un semn de drenaj, de eliminare masiva. Este totodata si o dovada ca exista un adevar in relatarile parintilor si ca medicamentul homeopat actioneaza.

- Acest episod de “drenaj zgomotos” pentru familie, copil, terapeuţi este foarte frustrant, dar este foarte benefic pentru copil şi familia lui.  După un asemenea “drenaj zgomotos” copilul îşi revine la fel de repede cum s-au instalat simptomele drenajului, dar în schimb prezintă achiziţii mari într-un domeniu în care era deficitar.

Ex. un copil care face ABA, după acest drenaj, un program pe care nu reuşea să-l înveţe în câteva săptămâni îl învaţă într-o oră sau mai putin. După fiecare “drenaj zgomotos” copilul devine mai uman şi învaţă mai repede.

Obiectivele tratamentului homeopat în autism

- Primul obiectiv este tratarea celor mai grave şi supărătoare simptome: auto şi/sau heteroagresivitate, pavor nocturn, anxietatea extremă (acolo unde există).

Copilul cu tulburare autista are o pereche de părinţi obiect de care se foloseşte când are nevoie de ceva. Între două nevoi, părinţii nu conteaza pentru el.

- Urmatorul  obiectiv este refacerea relaţiei copil părinte, adică transformarea părintelui obiect în părintele adevarat.

În urma tratamentului homeopat copilul devine mai prezent, mai atent, începe să primească şi să simtă dragostea părinţilor şi începe să devină mai afectuos şi să aibă o relaţie afectivă spontană şi din proprie iniţiativă cu părinţii. Refăcându-se relaţia cu părinţii, frica de nou începe să se reducă şi devine mai curios şi începe să exploreze.

Începe să aibă simţul pericolului şi apar frici pe care nu le-a mai avut niciodată, fiindcă pe măsură ce iese din lumea lui începe să aibă simţul pericolului, frici normale la copilul tipic pe diferitele etape de dezvoltare psihică.

Autostimularile sunt mai reduse, începe să gângurească şi să accepte compania copiilor in jurul său, începe să înveţe spontan copiind  ce vede că fac alţii in jurul său.

Urmând tratamentul homeopat copilul iese din lumea lui la vârsta la care s-a oprit dezvoltarea psihică. De aici el va începe să înveţe şi va trece prin toate etapele de dezvolatare psihică ale copilului tipic.

Evoluţia copilului cu tulburare autista care urmeaza un tratament homeopat

Toate simptomele, stările, pe care copilul  le-a avut în trecut şi care nu au fost vindecate, ci doar suprimate, vor reapărea în ordine inversă apariţiei.  Autostimulările, ritualurile copilului au fost frecvent suprimate prin terapie comportamentală. Un comportament inacceptabil social îl transformă într-un comportament acceptabil social. Terapia comportamentală nu a acţionat pe dorinţa copilului de autostimulare, ci doar copilul a fost redirecţionat să facă altfel.

Ultimele achiziţii pe care le-a dobândit printr-un proces de învaţare mecanic, le pierde în urma începerii tratamentului homeopat, rămane doar ce a invaţat real. Pentru ce a învăţat mecanic, trebuie să i se arate din nou şi acum va învăţa natural ca şi copilul tipic.

Copilul, după începerea tratamentului homeopat începe să primească şi să ofere afecţiune şi are nevoie să fie înconjurat de dragostea părinţilor (nu de disperare).

La debutul terapiei el are vârsta la care s-a oprit evoluţia (un an, sau mai puţin). Relaţia afectivă între părinţi şi copil, trebuie să fie asemănătoare relaţiei afectiv-emoţională cu unui copil mai mic de un an, căci de la aceasta vârsta  plecăm in procesul de recuperare a copilului.

Chiar dacă prin ABA a recuperat mult pe cognitiv şi pe limbaj, afectiv-emoţional frecvent el  a recuperat foarte puţin. Şi în acest caz vârsta afectiv-emoţională a copilului este de un an sau mai puţin si tot de la această vârstă începe recuperarea.

Devenind afectuos cu familia începe să socializeze şi  stă cu ea şi nu mai doreşte să stea izolat singur în altă cameră.

Începe să comunice non-verbal şi apoi verbal prin gângureală, lalalizare şi apoi prin cuvinte stâlcite şi apoi propoziţii. Tratamentul homeopat îl face capabil să simtă afecţiunea părinţilor şi îl face capabil să ofere afecţiune.

Devenind afectuos apare dorinţa de comunicare, şi dorind să comunice va achiziţiona limbajul, căci apare necesitatea lui. Fiind afectuos, socializând, comunicând el este “deblocat” din lumea lui şi reîncepe să înveţe în mod natural. Deprinderile de autoîngrijire şi autoservire începe să le deprindă uşor.

Limita tratamentului homeopat

În urma tratamentului homeopat copilul devine capabil să simtă şi să traiască şi să exprime sentimentele umane, redevine capabil să înveţe natural şi spontan.

Ce nu face tratamentul homeopat?

Nu îl învaţă pe copil cum să facă şi de aceea  tratamentul homeopat trebuie completat cu un proces de învaţare.

Procesul de învaţare implică mai întâi o evaluare a nivelului global de dezvoltare şi apoi elaboarea unui plan de învaţare-recuperare.

Pentru procesul de învaţare recomandam Analiza Comportamentală Aplicată (ABA), care dacă este făcută corect are o eficienţă foarte mare. Dezavantajul acestei terapii este costul mare al ei, un cost pe care nu şi-l permit multe familii de la noi.

Rezultate bune obţin şi cei care lucrează cu un psihopedagog sau psiholog de  recuperarea cu experienţă în lucrul cu copii cu dizabilităţi.

Echipa terapeutică a copilului autist este complexă şi este formată în primul rând din părinţii copilului autist, psihiatrul de copii, psiholog cu experienţă în consilierea familiei care are un copil autist, psiholog de evaluare, coordonator ABA, tutori, logopedul, kinetoterapeutul şi art-terapeutul.

http://www.eugeniavoda.ro/ro/emisiuni/medicina/dr-gheorghe-bungetzianu

Rolul evaluarii psihologice:

• stabilirea unei imagini corecte cu privire la decalajul dintre varsta biologica si varsta mentala a copilului, pe toate ariile de dezvoltare
• realizarea unui program de lucru individualizat, prin recomandarile de lucru personalizate pentru acasa
• este punctul de plecare pentru inceperea terapiei comportamentale – ABA
• părinţii sunt informaţi cum să comunice cu propriul copil
• ajuta părinţii  să-i organizeze timpul şi spatiul fizic al copilului
• identifică cauzele comportamentelor negative şi oferă strategii de rezolvare

Importanta reevaluarii psihologice:

• masurarea performantelor copilului, dupa urmarea unei scheme terapeutice personalizate
• identificarea unei strategii pentru diminuarea comportamentelor negative
• sugestii pentru însuşirea anumitor cunoştinte (obiective ce nu au putut fi învăţate de către copil în programul lui curent);
• verifică dacă copilul a asimilat obiectivele stabilite în cadrul ultimei evaluari
• generalizarea cunoştintelor
• stabilirea unor noi obiective de lucru

Schimbarea ideilor preconcepute

“copilul meu nu are nevoie de evaluare psihologică deoarece este evaluat de coordonatorul de programe”

Raspunsul psihologului: este nevoie de evaluarea psihologică a unui specialist pentru o evaluare obiectivă, pentru a fi observat şi într-un mediu nefamiliar.

“ nu îmi duc copilul la evaluare pentru ca nu vreau să-i răpesc din timpul lui de lucru de acasa”

Raspunsul psihologului: în cadrul evaluării este solicitat să realizeze numeroase cerinţe, să participe la jocuri diversificate, să îndeplinească diferite sarcini specifice lucrului, să socializeze şi să  comunice cu persoane nefamiliare într-un alt mediu; iata ce de lecţii !!!

Aceste evaluari psihologice se pot realiza prin:

• Testul de Aperceptie Tematica (T.A.T, T.A.C, T.A.B);
• Evaluarea Functiilor Eului, Szondi, Testul Arborelui, Testul Persoanei
• Teste de inteligenta ( stabilire IQ).

Evaluarea psihologica se adreseaza tuturor categoriilor de varsta, oferind celor ce isi doresc sansa de a se descoperi, de a se autocunoaste, de a-si regasi echilibrul mental si a trai in armonie cu ei insisi si cu cei din jur.

Consilierea se realizeaza atat individual cat si la nivel de grup sau de familie.

Consilierea psihologica poate imbunatati viata unei persoane sau a unei familii pe plan emotional, social, profesional, educational, legat de sanatate si de dezvoltare.

Consilierea familiei în care există un copil cu autism

Pentru un părinte, vestea diagnosticului de autism dat copilului său vine ca un trăsnet şi atunci apar primele probleme.

E real? Se poate face ceva?

Foarte mulţi părinţi se confruntă cu dificultatea acceptării acestei realităţi. În fapt, este primul pas important pentru că un diagnostic corect permite intervenţia corectă şi, deşi nu de foarte mult timp, această intervenţie este posibilă şi în România.

Mai departe, efortul de a recupera cît mai mult din potenţialul copilului este foarte mare, cu atît mai mare cu cît trebuie făcut cît mai devreme şi cît mai susţinut. Dar nu suntem cu toţii pregătiţi pentru un astfel de efort. Sau nu pentru el în întregime.

Ce fel de resurse sînt solicitate cel mai mult?

Cele materiale? Cele emoţionale? Cele de energie fizică?

În majoritatea cazurilor aceste resurse nu sînt toate disponibile şi uneori nici în măsuri suficiente.

Cum poate ajunge un părinte să facă faţă unui asemenea efort?

Familia este afectată în întregime de afecţiunea copilului. Provocarea merge pînă acolo unde însuşi nucleul său este afectat. Inevitabil, părinţii se raportează diferit la copilul cu autism şi, implicit, se vor implica diferit în recuperarea acestuia. Unitatea de cuplu, care este o puternică resursă, este atinsă de această provocare.

Cum găseşte un cuplu calea şi puterea de a se raporta corect la copilul lor şi unul la celălalt?

Ce este de făcut în cazul în care provocarea este prea mare şi familia, ca unitate, este în pericol?

Integrarea în societate a copilului cu autism este o altă problemă foarte serioasă, deoarece, prin faptul că copilul are afectată foarte sever capacitatea de interacţiune socială, el nu va putea interacţiona firesc cu copiii de seama lui şi adulţii din jur. În consecinţă, treptat, va fi evitat. Dar, pe lîngă această crudă realitate, întreaga familie va avea de suferit. Cel mai adesea, familia cu un copil cu autism va începe să fie ocolită de prieteni şi va fi expusă unei presiuni sociale de excludere.

Ce poate fi făcut în această situaţie?

Se poate remedia ceva?

Se pot păstra legăturile sociale nealterate?

Toate aceste întrebări şi multe altele care apar într-o familie care se confruntă cu autismul îşi pot găsi răspunsuri numai prin privirea clară a realităţii. Realitatea, atît exterioară cît şi interioară deţine resurse nebănuite pentru a face faţă provocării şi pentru a ieşi din multe situaţii dificile. Uneori, este suficient să priveşti ca să-ţi dai seama. Alteori nu, de parcă drumul la resurse este întortocheat sau blocat. Pentru situaţiile acestea din urmă, sfatul consilierului poate ajuta.

Nu ezita! Cere sfatul specialistului!

Consilierea psihologică în faza de intervenţie precoce

De cele mai multe ori, imediat după ce află diagnosticul, dacă sunt norocoşi, părinţii sunt îndrumaţi să facă intervenţia.

Cel mai adesea, ei încep să se informeze despre ce înseamnă asta, câţi oameni trebuie implicaţi şi cum să lucreze, cât costă, totul fiind făcut în graba care însoţeşte dorinţa de a nu mai pierde nici un moment.

În acest flux de evenimente se pierde un aspect foarte important: după evaluarea copilului, părinţii nu ajung să facă o evaluare a propriilor resurse.

În realitate, intervenţia precoce în autism porneşte, înainte de lucrul în sine cu copilul, de la consilierea părinţilor. Ei sunt cei care au resursele, ei trebuie să le evalueze, să le gestioneze şi tot ei sunt cei care le vor aplica.

În majoritatea situaţiilor, aparent primează cele materiale. Dar şi cele emoţionale contează pentru că acestea sunt cele care vor asigura stabilitatea familiei şi, prin asta, continuitatea intervenţiei. În plus, modelele emoţionale promovate în familie îi vor folosi copilului cu autism mai mult decât poate să o facă predarea comportamentelor.

PILDA TALANTILOR – Importanta  consilierii familiei copilului cu TSA

      Autor psiholog Corina Ioana Visan

 “…Si este ca un om care, plecand departe, si-a chemat slugile si le-a dat pe mana avutia sa. Unuia i-a dat cinci talanti, altuia doi, altuia unul, fiecaruia dupa puterea lui si a plecat.

Indata, mergand, cel ce luase cinci talanti a lucrat cu ei si a castigat alti cinci talanti. De asemenea si cel cu doi a castigat alti doi. Iar cel ce luase un talant s-a dus, a sapat o groapa in pamant si a ascuns argintul stapanului sau.

Dupa multa vreme a venit si stapanul acelor slugi si a facut socoteala cu ele.

…cel care luase cinci talanti, a adus alti cinci talanti, zicand: Doamne, cinci talanti mi-ai dat, iata alti cinci talanti am castigat cu ei. Zis-a lui stapanul: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra intru bucuria domnului tau.

…si cel cu doi talanti, a zis: Doamne, doi talanti mi-ai dat, iata alti doi talanti am castigat cu ei. Zis-a lui stapanul: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra intru bucuria domnului tau.

Apropiindu-se cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am stiut ca esti om aspru si temandu-ma, m-am dus de am ascuns talantul tau in pamant; iata ai ce este al tau.

…stapanul sau i-a zis: Sluga vicleana si lenesa, stiai ca secer de unde n-am semanat si adun de unde n-am imprastiat? Se cuvenea deci ca tu sa pui banii mei la zarafi, si eu, venind, as fi luat ce este al meu cu dobanda. Luati deci de la el talantul si dati-l celui ce are zece talanti. Caci tot celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar de la cel ce n-are si ce are i se va lua. Iar pe sluga netrebnica aruncati-o intru intunericul cel mai din afara. Acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor. “

Proiectul Terapeutic

 Adesea in  familie rolurile  sunt contaminate , autismul fiind transferat simbolic in relatia de cuplu dintre parinti

• PROIECTUL TERAPEUTIC :
• Integrarea adecvata a rolulilor  din familie  (echilibrarea lor ) :
  • Obiectiv :
    • sa invete ca au 2 categorii de roluri  ( parentale , de sot- sotie)
    • sa invete sa comunice ( sa invete sa intre in contact, sa-si dezvolte empatia pentru a se pregati sa intre in contact emotional si cu copilul)
• Diagnoza de roluri :
  • cat sunt de constienti de rolurile pe care le   joaca?
• cu ce experienta de comunicare vin din familiile de origine?
• cum se simt in rolurile lor de barbat- femeie/ tata- mama? Cat ii costa asumarea acestora?
• cu ce se confrunta tata si mama,  barbatul – femeia si ce resurse are fiecare separat ?
• exista aspecte disfunctionale cu care vin din familiile de origine ? ( cine din familia de origine se mai extragea uneori dintr-un rol? )
• Sedinte separate cu fiecare parinte/ sot in parte pentru a intelege problemele cu care se confrunta fiecare dintre ei si a gasi impreuna solutii  :
  • obiective pentru mama
  • obiective pentru tata
• Integrarea copilului in familie (pentru a se indeparta disolutia familiei )
  • cum a schimbat aparitia copilului dinamica familiei?
  • cum a schimbat diagnosticul copilului rolurile si dinamica familiara?
• Constientizarea resurselor :  familiale si cele de cuplu si restructurarea acestora

Teme abordate

• 1.Relatia parinte-copil :
• gestionarea comportamentelor dificile
• 2. Relatia de cuplu dintre parinti :
• asumarea responsabilitatilor, asumarea diagnosticului
• 3.Resursele disponibile
  • financiare , emotionale

• 4.Terapia in familie : implicatii, cum ii transformam pe ceilalti in co-terapeuti
  • Ce  pot face daca ceilalti nu ma sustin ? Pot accepta asta?

• 5. Insertia in societate : modelarea si gestionarea comportamentelor copilului in societate precum si a propriilor comportamente

• Impunerea limitelor :
  • cum  ma vad ca si “ agent al frustrarii”,  cum ma vad ceilalti?  Cine sunt eu  acum din perspectiva lor?  Cat de mult conteaza asta pentru mine?
  • suport, observ vreo finalitate a plansului copilului
  • cum pot motiva copilul sa accepte impunerea acestor limite? Care sunt limitele mele
  • gestionarea unor sentimente specifice : cum ma simt in fata copilului meu? Sunt vinovat pentru ce fac? Este nedrept fata de el?

Consilierea este:
- o relatie
- o forma speciala de comunicare
- o forma confidentiala de a oferi ajutor
- bazata pe principiul dezvoltarii personale
- activitate efectuata de profesionisti

Consilierea:
- implica ascultarea
- previne situatiile de criza – rol proactiv
- ajutata alta persoana
- persoana ajuta un grup de persoane
- presupune „imputernicirea” persoanelor care cauta ajutor
- inseamna a-i ajuta pe altii sa-si identifice si sa-si clarifice problemele
- se ghideaza dupa anumite teorii si dupa metode specifice psihologiei

Trasaturile definitorii ale consilierii scolare
- Este un proces de dezvoltare
- Are un rol de prevenire si proactiv
- Optimizeaza modul in care elevul relationeaza cu scoala
- Abordeaza diverse probleme ale subiectului consiliat (personale, educationale, sociale, de orientare scolara si profesionala)
In procesul de consiliere se incearca provocarea unei schimbari voluntare in atitudinile si comportamentul clientului (elev, profesor sau parinte).
Consilierea scolara are ca scop fundamental sprijinirea clientului (elev, profesor sau parinte), pentru ca acesta sa devina capabil sa se ajute singur, sa se inteleaga atat pe sine insusi, cat si realitatea inconjuratoare. Prin urmare, sarcina consilierului scolar nu este de a da sfaturi, ci de a ajuta ca persoana aflata in dificultate sa devina apta sa-si rezolve singura problemele cu care se confrunta. Consilierul nu are niciodata solutii dinainte stabilite pentru cazul respectiv. El ajuta persoana ca, pe parcursul procesului de consiliere, sa gaseasca singura solutiile cele mai eficiente.

Prin consilierea scolara se urmareste furnizarea de repere psihoeducationale pentru sanatatea mentala, emotionala, fizica, sociala si spirituala a copiilor;

Principii in consilierea scolara
• Toate persoanele sunt speciale si valoroase pentru ca sunt unice
• Fiecare persoana este responsabila pentru propriile decizii
• Clientul (elevul, parintele, cadrul didactic, familia) „trebuie” sa se simta „imputernicit”, sa manifeste autonomie personala si auto-intelegere, „satisfacut si plin de resurse” (See Russell, apud Pete Sanders, 1999)
• Elevul este acceptat ca persoana si tratat in consecinta
• Consilierea este in esenta o relatie permisiva
• Consilierea se bazeaza pe modul de a gandi impreuna cu cel consiliat

Obiective in consilierea scolara:
• Promovarea sanatatii si a starii de bine a elevului- functionarea optima din punct de vedere somatic, fiziologic, mental, emotional, social, spiritual.
• Dezvoltarea personala cunoasterea de sine, imaginea de sine, capacitatea de decizie responsabila, reletionare interpersonal armonioasa, controlul stresului, tehnici de invatare eficienta, atitudini creative, optiuni vocationale realiste.
• Preventie a dispozitiei afective negative, a neincrederii in sine, a comportamentelor de risc, a conflictelor interpersonale, a dificultatilor de invatare, a dezadaptarii sociale, a disfunctiilor psihosomatice, a situatiilor de criza.

Starea de bine circumscrie urmatoarele componente:
- Acceptarea de sine – exprimata printr-o atitudine pozitiva fata de propria persoana, acceptarea calitatilor si defectelor personale, perceptia pozitiva a experientelor trecute si a viitorului.
- Autonomie – manifestata prin independenta, hotarare, autoevaluare dupa standarde personale, nu sub presiunea grupului.
- Control – sentiment de competenta si control personal asupra sarcinilor, identificarea oportunitatilor pentru valorizarea nevoilor personale, optiuni in concordanta cu valorile proprii.
- Relatii pozitive cu ceilalti – bazate pe incredere in oameni, nevoia de a primi afectiune, atitudine empatica, deschisa si calda.
- Dezvoltarea personala – realizata prin deschiderea spre experiente noi, sentimente de valorizare a sentimentului propriu, perceptia schimbarilor de sine pozitive, eficienta, flexibilitate, creativitate.

Activitatea de consiliere nu rezolva independent dezvoltarea si mentinerea starii de bine, existand o paralela larga de factori cum ar fi: familia, scoala, alte medii educationale care conditioneaza acest proces. Din pacate se constata ca nu de putine ori familia si scoala devin conditii si context ce perturba increderea in sine a elevilor.

Caracteristicile relatiei de consiliere (Pete Sanders, 1999)
- sunt intr-adevar auzit – sentimentul ca o alta persoana este real interesata de mine si incearca sa ma inteleaga, sa ma asculte.
- caldura – ma simt bine primit de cineva, ca si cand ei ar fi bucurosi sa ma vada cu adevarat.
- confidentialitate – este foarte important sa ma simt in siguranta, sa fiu sigur ca altcineva nu va afla ceea ce spun, astfel incat sa ma simt jenat.
- egalitate – imi place sa ma simt pe picior de egalitate cu alta persoana. Astfel consilierii nu se poarta ca si cum mi-ar fi superiori, ca niste “experti” sau sa aiba putere asupra mea.
- non – judecare – nu-mi place sa ma simt judecat sau sa mi se spuna ce sa fac. Unii ma fac sa ma simt ca si cum as fi facut ceva rau. Prefer sa ma simt acceptat ca persoana, astfel ma simt in siguranta.
- numai pentru oamenii cu probleme – Consilierea este pentru oamenii cu probleme. Eu nu am probleme, deci nu am nevoie de consilier.
- fara limite – Daca merg la consilier, voi putea sa vorbesc despre orice cred eu ca este important pentru mine.
- plansul – este O.K. sa plangi cand esti suparat. Consilierea te ajuta sa-ti exprimi emotiile, sentimentele
- relatia – Consilierea este o relatie de ajutorare, de suport. Este ceva despre ceea ce se intampla intre oameni. Fiecare relatie are aspecte unice. Relatia de consiliere este construita cu ajutorul instrumentelor de comunicare si cunoastere a vietii cotidiene. Clientul furnizeaza propria experienta de viata.
- respect pentru client, incredere si cooperare – Consilierul trebuie sa invete sa se raporteze adecvat la diferentele culturale si atitudinale care influenteaza relatia si sa le respecte.
- responsabilitate pentru realizarea scopurilor fixate – “A fi pregatit” si asteptarile sunt factori importanti in construirea relatiei intre client si consilier.
- autodezvaluirea – clientul, „expert in propria lui viata” este ajutat de consilier, „expert in strategii de consiliere” sa se descopera. Importanta este latura umana a consilierului.

ABA poate ajuta copii cu orice nivel de gravitate a  tulburarii autiste, obiectivele terapiei fiind  stabilite in functie de tabloul simptomatic al fiecarui copil.

ABA se centreaza pe arii importante din punct de vedere social si vizeaza in mod direct un comportament ce trebuie schimbat. Masurarea directa si constanta a acestor schimbari este deosebit de importanta pentru inregistrarea progreselor si/sau a stagnarilor.

Programele ABA au ca scop cresterea abilitatilor de comunicare, gandire, socializare, joaca si diminuarea, stingerea comportamentelor negative care afecteaza invatarea in general. Aceste ultime comportamente pot fi cele de tip ritual si agresive. Copiii ajung sa stabileasca contact vizual, sa execute o sarcina si sa beneficieze in ansamblu de efectele acestei interventii.

Se foloseste de ceea ce-l motiveaza pe copil si de tehnici pozitive de intarire a comportamentului.

In cadrul acestei terapii, terapeutul ofera copilului o cerinta sau formuleaza o intrebare, alaturi de raspunsul corect. Apoi, foloseste recompense precum  mancare, jucarii, laude, sau atentie pentru a-l recompensa pe acesta cand raspunde corect sau executa o sarcina. Terapia se desfasoara in sesiuni de unu-la-unu (un terapeut-un copil).

Studiile realizate la sfarsitul anilor 80 de catre Ivar Lovaas, cel care a pus bazele acestei terapii relateaza ca 47% dintre copiii care au facut 40 de ore de terapie ABA saptamanal au fost capabili sa mearga la scoala si sa atinga un nivel intelectual si functional normal.

Studiile ulterioare demonstreaza o imbunatatire a coeficientului de inteligenta, ceea ce confirma faptul ca in ciuda costurilor, aceasta terapie ar trebui sa fie disponibila tuturor copiilor autisti.

Progresele depind de varsta de la care copilul incepe terapia din momentul diagnosticarii. Mai exact, un start al interventiei la o varsta cat mai mica  asigura sanse mai mari si mai rapide de recuperare.

Efectele terapiei ABA sunt vizibile din exterior deorece presupun o modificare a comportamentului si se resimt in cresterea independentei si calitatii per ansamblu a vietii copilului si a celor din jurul lui.

Parintii sunt implicati activ in terapia ABA, ei trebuind sa aplice principiile ABA tot timpul cand sunt impreuna cu copilul, ei practic continua munca specialistilor.

-          Logopedia nu se face sub varsta de 4 ani.

-          Logopedia se refera numai la corectarea limbajului.

Logopedia presupune mai mult decat corectarea limbajului si doboandirea comunicarii functionale.

Competenţe

Depistarea şi diagnosticarea timpurie a tulburărilor de vorbire

Intervenţie terapeutica – compensatorie în concordanţă cu diagnosticul logopedic al copiilor evaluaţi

Tipuri de tulburări

Întârzieri în dezvoltarea limbajului  ( copii cu vârste cuprinse între 2 – 3 ani)

Dificultăţi de comunicare specifice întârzierilor în dezvoltare

Dificulţăţi de articulare

Tulburări ale limbajului citit – scris

De ce logopedie în autism? Care este scopul?

Dobândirea comunicării funcţionale, nu neapărat a limbajului verbal. Copilul poate iniţial folosi gesturi, imagini pentru a se exprima. Ideea este că această comunicare să fie funcţională, copilul să fie inţeles de către cei din jur.

Demutizarea – un alt tip de interventie logopedica

Trebuie inteles un lucru foarte important: copilul datorita surditatii devine si mut, de unde apare notiunea de surdo-mut, dand impresia unei duble deficiente,cand de fapt copilul surd este capabil sa vorbeasca din punct de vedere anatomic, fiziologic si psihologic. El prezinta un intelect normal si trebuie ajutat sa se integreze in societate.

Nu exista bariere de varsta, insa se stie ca orice copil are o capacitate de asimilare a informatiilor mult mai mare intre 2 si 6 ani, decat mai tarziu.

Demutizarea este un proces care se face in 4 etape:

-etapa premergatoare demutizarii cand gandirea si limbajul se bazeaza pe imagini

-etapa inceperii demutizarii cand gandirea si limbajul se bazeaza pe imagini si partial pe cuvinte

-etapa demutizarii avansate cand gandirea se bazeaza pe cuvinte si partial pe imagini

-etapa infaptuirii demutizarii,cand gandirea si limbajul au aceleasi caracteristici ca la auzitor

Abordarea este una centrata pe copil, pe nevoile si dorintele sale, luand in considerare contextul in care copilul traieste.

Tulburarile din sfera integrarii senzoriale sunt des intalnite la copiii cu dizabilitati/dificultati de invatare si/sau tulburari neurologice asa cum este si autismul.

Scopul acestor terapii este:

• imbunatatirea motricitatii fine si grosiere
• dezvoltea abilitatilor de viata independenta
• dezvoltarea abilitatilor de a se juca cu placere cu o alta persoana
• dezvoltarea abilitatilor de a se deschide emotional si de a-si exprima propriile trairi si dorinte
• diminuarea stresului si a anxietatii (specifice in special celor cu TSA)
• invatarea bazelor comunicarii cu o alta persoana
• stabilirea unei legaturi cu o alta persoana
• diminuarea efectelor secundare ale disfunctiei de integrare senzoriala, inclusiv anumite stereotipii
• invatarea construirii unui joc, a unei povesti etc. descoperind propriile limite si capacitati

Mediul este amenajat astfel incat sa ii ofere copilului siguranta si sa-i permita sa se exprime liber, sa experimenteze diverse situatii si emotii, cautand si gasind solutii adecvate, toate aceste lucruri imbunatatindu-i imaginea si increderea in sine dar si abilitatea de a se integra in societate.

In cadrul terapiei desfasurate sunt utilizate jocuri sau activitati educative si de instruire ce au ca scop dezvoltarea cognitiei, a proceselor de interrelationare, a functiei de socializare, servindu-ne de efectele si beneficiile integrarii senzatiilor si emotiilor. Aceste activitati sunt adaptate varstei mentale a fiecarui copil.

Un loc important in abordarea ei, in special atunci cand se lucreaza cu copiii cu tulburari din spectrul autist o reprezinta acele activitati de motricitate fina si grosiera gandite astfel incat sa raspunda nevoilor senzoriale ale copilului.

De cele mai multe ori, copiii cu disfunctii de integrare senzoriala experimenteaza probleme in ceea ce priveste simturile tactil, olfactiv, auditiv, gustativ si/sau vizual. De cele mai multe ori, la acestea se adauga dificultati in ceea ce priveste miscarea, coordonarea si constientizarea propriului corp in spatiu.

Astfel, aceste persoane pot fi extrem de sensibile la anumite texturi, sunete, mirosuri si gusturi, la anumite haine, la diverse parfumuri, la anumite mancaruri, sau chiar la anumite zgomote obisnuite ce le pot provoca disconfort.

In egala masura, pot fi exact in partea opusa, si anume, sa nu simta durerea sau chiar sa experimenteze placere in urma unor senzatii pe care in general, alti copii neurotipici le resping, senzatii provocate de mirosuri intense, frig puternic, gusturi neplacute, etc.

In cazurile in care avem de-a face cu disfunctii de integrare senzoriala, creierul pare sa nu fie capabil sa sorteze stimulii de fond si sa delimiteze ceea ce este cu adevarat important. Acest lucru duce de cele mai multe ori la o suprastimulare, la o supraincarcare cu informatii senzoriale.

De aceea, terapia prin integrare senzoriala este utila copiilor cu dificultati de invatare (cu diferite dizabilitati dar in special celor care manifesta tulburari din spectrul autist), ajutandu-i sa proceseze informatiile provenite prin diversele canale senzoriale. Pe langa stimularea simturilor vizual, auditiv, gustativ, olfactiv si vestibular, aceasta terapie include stimularea simtului tactil si simtului proprioceptiv pentru imbunatatirea echilibrului si dezvoltarii motorii.

Copilul invata intr-un mediu atractiv si distractiv despre/si cum sa gestioneze propriul corpul si mediul inconjurator. Terapeutul are intotdeauna grija sa ofere sarcini provocatoare care sa favorizeze invatarea, fara insa sa suprasolicite copilul. Sunt folosite jocuri si activitati motrice si senzoriale prin care se incearca favorizarea initiativei, cautarea unei solutii, exprimarea unei dorinte, constientizarea propriului corp.

Un principiu important este promovarea castigarii independentei, ajutand copilul sa depasasca pasivitatea.

Terapia ocupationala are urmatoarele urmatoarele arii principale: responsabilizare, independenta si capacitatea de a reactiona adecvat in diversele situatii de viata cotidiana, formarea deprinderilor de autoingrijire si igiena personala, dezvoltarea abilitatilor de munca, joc, petrecerea timpului liber, educarea si dezvoltarea capacităţilor cognitive, dezvoltarea si antrenarea motricitatii, formarea imaginii si increderii de sine, si dezvoltarea abilitatilor de relationare interpersonala.

Utilizarea mediul artistic ajuta si la accesarea diferitelor experiente si la un nivel sensorial (parfum, textura, melodii etc) si ajuta mult aria motricitatii fine.

Se utilizeaza toate fatelete muzicii (cantat, improvizat, ritm, scriere de povesti, miscare si sunet, discutii) si artele plastice pentru a ajuta copilul sa depasasca anumite greutati, pentru a-si pastra sanatatea si imbunatati calitatea vietii, pentru a-si dezvolta nivelul de functionare pe diverse arii precum functionare cognitive, abilitati motrice, dezvoltare emotionala si afectiva, comportament si abilitati sociale.

Psihodrama este o metoda de terapie ce faciliteaza continuarea si incheierea diverselor trairi si actiuni ale copilului (intamplari din trecut, situatii neterminate, dorinte, evenimente traumatice, situatii viitoare etc.) sub forma dramatizarii, jocului de rol si prezentare de sine dramatica.

Toate aceste tehnici si terapii imbinate ajuta la atingerea obiectivelor propuse in legatura cu dezvoltarea armonioasa si abilitatile de viata independenta ale copilului.

Un program de kinetoterapie complex ii ajuta pe copii atât prin exerciţiile practicate cât şi prin atitudinea de relaţionare susţinută de către kinoterapeut, să-şi cunoască mai bine propriul corp, să se integreze mai bine in mediul inconjurător şi să relaţioneze mai bine cu ceilalţi oameni.

Nu uitaţi că principala activitate a copiilor este jocul! Astfel ca şedinţele de terapie vor consta in jocuri iniţiate fie de terapeut fie de copil, care să conducă către un obiectiv terapeutic.

Obiectivele urmărite prin programul kinetoterapeutic sunt:

- Dezvoltarea motricităţii generale (a aptitudinilor motrice şi a deprinderilor motrice);
- Dezvoltarea motricităţii fine si a indemânării motorii, necesare autoservirii şi diverselor activităţi cu caracter practic;
- Educarea echilibrului static şi dinamic;
- Educarea ritmului şi a coordonării mişcărilor;
- Dezvoltarea dominanţei laterale;
- Dezvoltarea capacităţii de percepţie, orientare şi organizare spaţio-temporală;
- Formarea percepţiei corecte a schemei corporale.

In programele de kinetoterapie abilităţile sociale, emoţionale, cognitive şi comunicarea sunt “exersate” la fel ca şi aptitudinile motrice.

Activităţile motrice sunt o componentă importantă a programelor educative, mişcarea ajutând copilul nu doar din punct de vedere motric, ci şi emoţional şi social.

Copiii cu tulburare din spectrul autist şi sindrom Asperger pot avea deficienţe în ceea ce priveşte: forţa musculară, coordonarea, echilibrul, insuşirea deprinderilor motrice de bază şi utilitare, funcţiile senzorio-motrice, motricitatea fina si capacitatea de relaxare.

Un program de kinetoterapie complex ii ajuta pe copii atât prin exerciţiile practicate cât şi prin atitudinea de relaţionare susţinută de către kinoterapeut, să-şi cunoască mai bine propriul corp, să se integreze mai bine in mediul inconjurător şi să relaţioneze mai bine cu ceilalţi oameni.

S-a dovedit, de asemenea, că exerciţiile fizice intense au dus la diminuarea agresivităţii si autoagresivităţii, a autostimularii, a comportamentului hiperkinetic şi a stereotipiilor la copii autişti.

Kinetoterapia in alte afectiuni

1. Kinetoterapia in paralizia cerebrala are ca obiective principale:

-          ameliorarea spasticitatii

-          imbunatatirea mobilitatii articulare

-          imbunatatirea posturii corporale in statica si dinamica

-          imbunatatirea miscarilor functionale

-          dezvoltarea motricitatii grosiere in concordanta cu varsta cronologica a copilului

-          inhibarea miscarilor nefunctionale( opistotonus, reflexul cervical asimetric daca este prezent peste varsta de 4 luni)

Mijloace utilizate:

-          posturare si stretching mai ales la domiciliu prin programele individualizate pe care le recomanda kinetoterapeutul

-          miscari ghidate de catre kinetoterapeut in cadrul unor jocuri (ex: rotatia trunchiului cand copilul ia obiecte dintr-o parte si o pune cu aceeasi mana in partea opusa)

-          utilizarea unor mijloace adjuvante(kinesiotape) pentru mentinerea unor pozitii functionale la nivelul diferitelor articulatii( glezna pentru reducerea valgului sau a pumnului pentru reducerea rotatiei interne)

2. Kinetoterapia in Sindrom Down, Sindrom Williams sau orice alta afectiune care se manifesta prin hipotonie are ca obiective principale:

-          cresterea tonusului muscular

-          imbunatatirea posturii corporale in statica si dinamica(ex: pregatirea spatelui pentru pozitia ortostatica prin exersarea patrupediei si a tararii in patrupedie)

-          dezvoltarea motricitatii grosiere in concordanta cu varsta cronologica a copilului

-          inhibarea miscarilor nefunctionale( opistotonus, reflexul cervical asimetric daca este prezent peste varsta de 4 luni)

Mijloace utilizate:

-          activitati/jocuri care sa stimuleze dezvoltarea motricitatii grosiere conform varstei cronologice a copilului

-          activitati/jocuri care sa stimuleze cresterea tonusului muscular

-          utilizarea unor mijloace adjuvante(kinesiotape) pentru mentinerea unor pozitii functionale la nivelul diferitelor articulatii( glezna pentru reducerea valgului sau a pumnului pentru reducerea rotatiei interne)

-          activitati/jocuri pentru constientizarea schemei corporale(ex: activitati de tip proprioceptiv sau imitatie motorie in oglinda)

3. Kinetoterapia in afectiunile ortopedico-traumatice (luxatii, entorse, scolioze dar si luxatia congenitala de sold sau picior stramb congenital) are ca obiective principale:

-          corectarea posturii vicioase

-          ameliorarea mobilitatii articulare

-          ameliorarea tonusului muscular

-          reintegrarea membrului/membrelor afectat/afectate in schema corporala

Mijloace utilizate:

-          – utilizarea unor mijloace adjuvante(kinesiotape) pentru mentinerea unor pozitii functionale la nivelul diferitelor articulatii( glezna pentru reducerea valgului sau a pumnului pentru reducerea rotatiei interne)

-          activitati/jocuri pentru constientizarea schemei corporale(ex: activitati de tip proprioceptiv sau imitatie motorie in oglinda)

-          activitati/jocuri care sa stimuleze cresterea tonusului muscular( intr-o prima etapa fara incarcarea membrului si apoi cu incarcare)

-          activitati/jocuri care sa creasca mobilitatea articulara( fie ca e vorba de mobilizare pasiva fie ca e vorba de miscari pasivo-active sau active)