Psiholog clinician ZDROANA MIHAELA
Timpul liber este momentul din zi in care alegem ce activitati desfasuram.
Copii cu autism au deseori tendinta de a-si ocupa timpul intr-un mod disfunctional, avand comportamente stereotipe sau actiuni haotice, fara un sens sau scop final.
Pe fondul nevoii crescute de stimuli, sau din contra, pe fondul sensibilitatii crescute la stimuli, persoanele cu tulburare de spectru autist desfasoara activitati solitare si repetitive care sa le mentina starea de confort.
Interactiunea cu mediul si cu grupul de egali devine restransta in conditiile expuse. Provocarea de a mentine ritmul cu cerintele cotidiene devine tot mai grea.
Pentru unii copii cu autism, scoala poate deveni un mediu obositor si ostil, in care sarcina de a sta 50 de minute in liniste, in banca, sporeste strarea de agitatie. Cerintele cognitive mari determina si mai mult retragerea in propria lume si frustrarea ca nu pot raspunde solicitarilor mediului.
De asemenea, haosul recreatiilor, stimularea senzoriala crescuta si uneori respingerea colegilor aduc un deserviciu copiilor cu TSA, care nu numai ca nu se integreaza, ci devin si mai anxiosi in mediile sociale (scoala, magazine, mijloace de transport).
Pentru multi dintre copii si adolescentii diagnosticati cu TSA sau cu deficiente mintale, programul unui grup de activitati psihologice integrate poate fi cea mai eficienta modalitate de a petrece un timp de calitate in preajma altor copii asemenea, dar si intr-un mediu care tine cont de nevoile fiecaruia.
Activitatile principale intr-un grup de activitati psihologice integrate sunt activitati educationale si ocupationale adaptate varstei si dezvoltarii beneficiarilor. Interactiunea dintre membri acestuia si activitatile recreative sunt unele din obiectivele principale.
Terapia ocupationala are menirea de a mentine copilul intr-o activitate pe masura dezvoltarii, care sa ii creeze placere, sa dezvolte abilitati si totodata satisfactia rezultatului palpabil (EX: insir bile si imi realizez o bratara, decupez si lipesc si realizez o felicitare frumoasa, curat legume si fac o salata, etc).
„Terapia ocupaţională este arta şi ştiinţa de a dirija participarea omului spreîndeplinirea anumitor sarcini, cu scopul de a restabili, susţine şi spori performanţa,de a uşura învăţarea acelor abilităţi şi funcţii esenţiale pentru adaptare şiproductivitate, de a diminua sau corecta aspectele patologice şi de a promova şimenţine sănătatea” (Council on Stand Ards, Ajot, 1972).
În cadrul terapiei ocupaţionale, accentul se pune pe caracteristicile individului în relaţie cu societatea şi cu lumea în care trăieşte.
Obiectivele terapiei ocupaţionale constau într-un program ce vizează ca finalitatecreşterea încrederii în sine, creşterea independenţei în activitatea pacientului, reintegrarea în mediul familial, social şi profesional, oferind clientului condiţia psihosocială a normalităţii.
Clasificare detaliată asupra principalelor arii de acţiune în terapia ocupaţională.
In opinia autoarei Peggy L. Denton, acţiunea terapiei ocupaţionale se exercită în următoarele direcţii de baza:
– stimularea responsabilităţii în diverse situaţii de viaţă;
– formarea deprinderilor de autoîngrijire şi igienă personală;
– cultivarea deprinderilor de muncă;
– organizarea de jocuri şi distracţii;
– formarea imaginii de sine şi stimularea încrederii în propria persoană;
– cultivarea autocontrolului şi expresivităţii personale;
– educarea capacităţilor cognitive;
– educarea capacităţii de reacţie la diverse situaţii de viaţă;
– antrenarea funcţiei neuromusculare;
– antrenarea integrării senzoriale;
– sprijinirea relaţiilor interpersonale;
– educarea capacităţii de acţiune în funcţie de constrângerile şi resursele de mediu.
In timp, copii cu TSA inteleg regulile si dezvolta abilitati de viata independenta, dar au nevoie de sprijin si incurajare pentru fiecare reusita.
Activitatile din grupul de activitati psihologice integrate presupun interactiunea cu ceilalti pentru a putea indeplini sarcinile programate zilnic. Odata cu deprinderea abilitatilor de viata independenta, calitatea vietii creste.
Calitatea vietii fiecaruia dintre noi este foarte importanta in mentinerea sanatatii fizice si psihice. De cele mai multe ori, aceasta scade atunci cand apar afectiuni de ordin fizic sau psihic. De asemenea, calitatea vietii poate fi influentata si de accesibilitatea la medii sociale.
Interactiunea sociala este hranitoare pentru fiecare individ si, de multe ori, pentru persoanele aflate in categorii de risc pentru discriminare ( dizabilitate fizica sau psihica), acceptarea si socializarea cu ceilalti aduce un mare beneficiu.
Prin cresterea calitatii vietii la persoanele cu TSA intelegem cresterea autonomiei personale, descoperirea de pasiuni, stablilirea de relatii interpersonale, diminuarea anxietatii si a comportamentelor dezadaptative.
In grupul de activitati psihologice integrate este vizata cresterea calitatii vietii prin activitati adaptate nevoilor beneficiarilor si mentinerea unui climat securizant.
Bibliografie:
Council on Standards, Ajot, 1972
Sustaining the Art of Practice in Occupational Therapy Suzanne M. Peloquin, 1989