Terapia ocupationala – Art Terapia – Stimulare senzoriala
Terapiile creative ofera copilului posibilitatea de a se exprima liber, intr-un mediu securizat fara sa simta presiunea de a cauta cuvinte potrivite pentru lucrurile pe care le traieste. Terapiile creative utilizeaza imaginile prin intermediul picturii, modelajului, colajului, nisipului, sunetului pentru a intelege mai bine lumea interioara si exterioara.
Abordarea este una centrata pe copil, pe nevoile si dorintele sale, luand in considerare contextul in care copilul traieste.
Tulburarile din sfera integrarii senzoriale sunt des intalnite la copiii cu dizabilitati/dificultati de invatare si/sau tulburari neurologice asa cum este si autismul.
Scopul acestor terapii este:
- imbunatatirea motricitatii fine si grosiere
- dezvoltea abilitatilor de viata independenta
- dezvoltarea abilitatilor de a se juca cu placere cu o alta persoana
- dezvoltarea abilitatilor de a se deschide emotional si de a-si exprima propriile trairi si dorinte
- diminuarea stresului si a anxietatii (specifice in special celor cu TSA)
- invatarea bazelor comunicarii cu o alta persoana
- stabilirea unei legaturi cu o alta persoana
- diminuarea efectelor secundare ale disfunctiei de integrare senzoriala, inclusiv anumite stereotipii
- invatarea construirii unui joc, a unei povesti etc. descoperind propriile limite si capacitati
Mediul este amenajat astfel incat sa ii ofere copilului siguranta si sa-i permita sa se exprime liber, sa experimenteze diverse situatii si emotii, cautand si gasind solutii adecvate, toate aceste lucruri imbunatatindu-i imaginea si increderea in sine dar si abilitatea de a se integra in societate.
In cadrul terapiei desfasurate sunt utilizate jocuri sau activitati educative si de instruire ce au ca scop dezvoltarea cognitiei, a proceselor de interrelationare, a functiei de socializare, servindu-ne de efectele si beneficiile integrarii senzatiilor si emotiilor. Aceste activitati sunt adaptate varstei mentale a fiecarui copil.
Un loc important in abordarea ei, in special atunci cand se lucreaza cu copiii cu tulburari din spectrul autist o reprezinta acele activitati de motricitate fina si grosiera gandite astfel incat sa raspunda nevoilor senzoriale ale copilului.
De cele mai multe ori, copiii cu disfunctii de integrare senzoriala experimenteaza probleme in ceea ce priveste simturile tactil, olfactiv, auditiv, gustativ si/sau vizual. De cele mai multe ori, la acestea se adauga dificultati in ceea ce priveste miscarea, coordonarea si constientizarea propriului corp in spatiu.
Astfel, aceste persoane pot fi extrem de sensibile la anumite texturi, sunete, mirosuri si gusturi, la anumite haine, la diverse parfumuri, la anumite mancaruri, sau chiar la anumite zgomote obisnuite ce le pot provoca disconfort.
In egala masura, pot fi exact in partea opusa, si anume, sa nu simta durerea sau chiar sa experimenteze placere in urma unor senzatii pe care in general, alti copii neurotipici le resping, senzatii provocate de mirosuri intense, frig puternic, gusturi neplacute, etc.
In cazurile in care avem de-a face cu disfunctii de integrare senzoriala, creierul pare sa nu fie capabil sa sorteze stimulii de fond si sa delimiteze ceea ce este cu adevarat important. Acest lucru duce de cele mai multe ori la o suprastimulare, la o supraincarcare cu informatii senzoriale.
De aceea, terapia prin integrare senzoriala este utila copiilor cu dificultati de invatare (cu diferite dizabilitati dar in special celor care manifesta tulburari din spectrul autist), ajutandu-i sa proceseze informatiile provenite prin diversele canale senzoriale. Pe langa stimularea simturilor vizual, auditiv, gustativ, olfactiv si vestibular, aceasta terapie include stimularea simtului tactil si simtului proprioceptiv pentru imbunatatirea echilibrului si dezvoltarii motorii.
Copilul invata intr-un mediu atractiv si distractiv despre/si cum sa gestioneze propriul corpul si mediul inconjurator. Terapeutul are intotdeauna grija sa ofere sarcini provocatoare care sa favorizeze invatarea, fara insa sa suprasolicite copilul. Sunt folosite jocuri si activitati motrice si senzoriale prin care se incearca favorizarea initiativei, cautarea unei solutii, exprimarea unei dorinte, constientizarea propriului corp.
Un principiu important este promovarea castigarii independentei, ajutand copilul sa depasasca pasivitatea.
Terapia ocupationala are urmatoarele urmatoarele arii principale: responsabilizare, independenta si capacitatea de a reactiona adecvat in diversele situatii de viata cotidiana, formarea deprinderilor de autoingrijire si igiena personala, dezvoltarea abilitatilor de munca, joc, petrecerea timpului liber, educarea si dezvoltarea capacităţilor cognitive, dezvoltarea si antrenarea motricitatii, formarea imaginii si increderii de sine, si dezvoltarea abilitatilor de relationare interpersonala.
Utilizarea mediul artistic ajuta si la accesarea diferitelor experiente si la un nivel sensorial (parfum, textura, melodii etc) si ajuta mult aria motricitatii fine.
Se utilizeaza toate fatelete muzicii (cantat, improvizat, ritm, scriere de povesti, miscare si sunet, discutii) si artele plastice pentru a ajuta copilul sa depasasca anumite greutati, pentru a-si pastra sanatatea si imbunatati calitatea vietii, pentru a-si dezvolta nivelul de functionare pe diverse arii precum functionare cognitive, abilitati motrice, dezvoltare emotionala si afectiva, comportament si abilitati sociale.
Psihodrama este o metoda de terapie ce faciliteaza continuarea si incheierea diverselor trairi si actiuni ale copilului (intamplari din trecut, situatii neterminate, dorinte, evenimente traumatice, situatii viitoare etc.) sub forma dramatizarii, jocului de rol si prezentare de sine dramatica.
Toate aceste tehnici si terapii imbinate ajuta la atingerea obiectivelor propuse in legatura cu dezvoltarea armonioasa si abilitatile de viata independenta ale copilului.
