Consiliere psihologica

Uneori parintii sunt cei care au nevoie mai mare de ajutorul specialistilor Napocensis, pentru a intelege afectiunea cu care se confrunta copilul si felul in care aceasta schimba radical vietile tuturor membrilor familiei.

Consilierea se realizeaza atat individual cat si la nivel de grup sau de familie.

Consilierea psihologica poate imbunatati viata unei persoane sau a unei familii pe plan emotional, social, profesional, educational, legat de sanatate si de dezvoltare.

Consilierea familiei în care există un copil cu autism

Pentru un părinte, vestea diagnosticului de autism dat copilului său vine ca un trăsnet şi atunci apar primele probleme.

E real? Se poate face ceva?

Foarte mulţi părinţi se confruntă cu dificultatea acceptării acestei realităţi. În fapt, este primul pas important pentru că un diagnostic corect permite intervenţia corectă şi, deşi nu de foarte mult timp, această intervenţie este posibilă şi în România.

Mai departe, efortul de a recupera cît mai mult din potenţialul copilului este foarte mare, cu atît mai mare cu cît trebuie făcut cît mai devreme şi cît mai susţinut. Dar nu suntem cu toţii pregătiţi pentru un astfel de efort. Sau nu pentru el în întregime.

Ce fel de resurse sînt solicitate cel mai mult?

Cele materiale? Cele emoţionale? Cele de energie fizică?

În majoritatea cazurilor aceste resurse nu sînt toate disponibile şi uneori nici în măsuri suficiente.

Cum poate ajunge un părinte să facă faţă unui asemenea efort?

Familia este afectată în întregime de afecţiunea copilului. Provocarea merge pînă acolo unde însuşi nucleul său este afectat. Inevitabil, părinţii se raportează diferit la copilul cu autism şi, implicit, se vor implica diferit în recuperarea acestuia. Unitatea de cuplu, care este o puternică resursă, este atinsă de această provocare.

Cum găseşte un cuplu calea şi puterea de a se raporta corect la copilul lor şi unul la celălalt?

Ce este de făcut în cazul în care provocarea este prea mare şi familia, ca unitate, este în pericol?

Integrarea în societate a copilului cu autism este o altă problemă foarte serioasă, deoarece, prin faptul că copilul are afectată foarte sever capacitatea de interacţiune socială, el nu va putea interacţiona firesc cu copiii de seama lui şi adulţii din jur. În consecinţă, treptat, va fi evitat. Dar, pe lîngă această crudă realitate, întreaga familie va avea de suferit. Cel mai adesea, familia cu un copil cu autism va începe să fie ocolită de prieteni şi va fi expusă unei presiuni sociale de excludere.

Ce poate fi făcut în această situaţie?

Se poate remedia ceva?

Se pot păstra legăturile sociale nealterate?

Toate aceste întrebări şi multe altele care apar într-o familie care se confruntă cu autismul îşi pot găsi răspunsuri numai prin privirea clară a realităţii. Realitatea, atît exterioară cît şi interioară deţine resurse nebănuite pentru a face faţă provocării şi pentru a ieşi din multe situaţii dificile. Uneori, este suficient să priveşti ca să-ţi dai seama. Alteori nu, de parcă drumul la resurse este întortocheat sau blocat. Pentru situaţiile acestea din urmă, sfatul consilierului poate ajuta.

Nu ezita! Cere sfatul specialistului!

Consilierea psihologică în faza de intervenţie precoce

De cele mai multe ori, imediat după ce află diagnosticul, dacă sunt norocoşi, părinţii sunt îndrumaţi să facă intervenţia.

Cel mai adesea, ei încep să se informeze despre ce înseamnă asta, câţi oameni trebuie implicaţi şi cum să lucreze, cât costă, totul fiind făcut în graba care însoţeşte dorinţa de a nu mai pierde nici un moment.

În acest flux de evenimente se pierde un aspect foarte important: după evaluarea copilului, părinţii nu ajung să facă o evaluare a propriilor resurse.

În realitate, intervenţia precoce în autism porneşte, înainte de lucrul în sine cu copilul, de la consilierea părinţilor. Ei sunt cei care au resursele, ei trebuie să le evalueze, să le gestioneze şi tot ei sunt cei care le vor aplica.

În majoritatea situaţiilor, aparent primează cele materiale. Dar şi cele emoţionale contează pentru că acestea sunt cele care vor asigura stabilitatea familiei şi, prin asta, continuitatea intervenţiei. În plus, modelele emoţionale promovate în familie îi vor folosi copilului cu autism mai mult decât poate să o facă predarea comportamentelor.

PILDA TALANTILOR – Importanta  consilierii familiei copilului cu TSA

      Autor psiholog Corina Ioana Visan

 

 “…Si este ca un om care, plecand departe, si-a chemat slugile si le-a dat pe mana avutia sa. Unuia i-a dat cinci talanti, altuia doi, altuia unul, fiecaruia dupa puterea lui si a plecat.

Indata, mergand, cel ce luase cinci talanti a lucrat cu ei si a castigat alti cinci talanti. De asemenea si cel cu doi a castigat alti doi. Iar cel ce luase un talant s-a dus, a sapat o groapa in pamant si a ascuns argintul stapanului sau.

Dupa multa vreme a venit si stapanul acelor slugi si a facut socoteala cu ele.

…cel care luase cinci talanti, a adus alti cinci talanti, zicand: Doamne, cinci talanti mi-ai dat, iata alti cinci talanti am castigat cu ei. Zis-a lui stapanul: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra intru bucuria domnului tau.

…si cel cu doi talanti, a zis: Doamne, doi talanti mi-ai dat, iata alti doi talanti am castigat cu ei. Zis-a lui stapanul: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra intru bucuria domnului tau.

Apropiindu-se cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am stiut ca esti om aspru si temandu-ma, m-am dus de am ascuns talantul tau in pamant; iata ai ce este al tau.

…stapanul sau i-a zis: Sluga vicleana si lenesa, stiai ca secer de unde n-am semanat si adun de unde n-am imprastiat? Se cuvenea deci ca tu sa pui banii mei la zarafi, si eu, venind, as fi luat ce este al meu cu dobanda. Luati deci de la el talantul si dati-l celui ce are zece talanti. Caci tot celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar de la cel ce n-are si ce are i se va lua. Iar pe sluga netrebnica aruncati-o intru intunericul cel mai din afara. Acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor. “

Proiectul Terapeutic

 Adesea in  familie rolurile  sunt contaminate , autismul fiind transferat simbolic in relatia de cuplu dintre parinti

  • PROIECTUL TERAPEUTIC :
  • Integrarea adecvata a rolulilor  din familie  (echilibrarea lor ) :
    • Obiectiv :
      • sa invete ca au 2 categorii de roluri  ( parentale , de sot- sotie)
      • sa invete sa comunice ( sa invete sa intre in contact, sa-si dezvolte empatia pentru a se pregati sa intre in contact emotional si cu copilul)
  • Diagnoza de roluri :
    • cat sunt de constienti de rolurile pe care le   joaca?
  • cu ce experienta de comunicare vin din familiile de origine?
  • cum se simt in rolurile lor de barbat- femeie/ tata- mama? Cat ii costa asumarea acestora?
  • cu ce se confrunta tata si mama,  barbatul – femeia si ce resurse are fiecare separat ?
  • exista aspecte disfunctionale cu care vin din familiile de origine ? ( cine din familia de origine se mai extragea uneori dintr-un rol? )
  • Sedinte separate cu fiecare parinte/ sot in parte pentru a intelege problemele cu care se confrunta fiecare dintre ei si a gasi impreuna solutii  :
    • obiective pentru mama
    • obiective pentru tata
  • Integrarea copilului in familie (pentru a se indeparta disolutia familiei )
    • cum a schimbat aparitia copilului dinamica familiei?
    • cum a schimbat diagnosticul copilului rolurile si dinamica familiara?
  • Constientizarea resurselor :  familiale si cele de cuplu si restructurarea acestora

Teme abordate

  • 1.Relatia parinte-copil :
  • gestionarea comportamentelor dificile
  • 2. Relatia de cuplu dintre parinti :
  • asumarea responsabilitatilor, asumarea diagnosticului
  • 3.Resursele disponibile
    • financiare , emotionale
  • 4.Terapia in familie : implicatii, cum ii transformam pe ceilalti in co-terapeuti
    • Ce  pot face daca ceilalti nu ma sustin ? Pot accepta asta?
  • 5. Insertia in societate : modelarea si gestionarea comportamentelor copilului in societate precum si a propriilor comportamente
  • Impunerea limitelor :
    • cum  ma vad ca si “ agent al frustrarii”,  cum ma vad ceilalti?  Cine sunt eu  acum din perspectiva lor?  Cat de mult conteaza asta pentru mine?
    • suport, observ vreo finalitate a plansului copilului
    • cum pot motiva copilul sa accepte impunerea acestor limite? Care sunt limitele mele
    • gestionarea unor sentimente specifice : cum ma simt in fata copilului meu? Sunt vinovat pentru ce fac? Este nedrept fata de el?