Serviciu Psihologic Integrat pentru Dobandirea de Abilitati pentru o Viata Independenta

Napocensis Medical Center implementeaza incepand cu data de 01 iulie 2019, un nou serviciu psihologic integrat pentru copii peste 6 ani si adolescenti cu autism, care au nevoie de schimbarea orientarii dinspre terapie inspre consolidarea abilitatilor de viata independenta.

Programul consta in activitati de grup axate pe activitati libere, simple pentru fiecare dintre ei, terapie ocupationala, art terapie si joc pe tematica specifica, pentru imbunatatirea abilitatilor sociale, lucru manual, pictura, fise de lucru pe obiective individuale, consolidarea abilitatilor mortice, activitati de viata independenta, participarea in centru la dobandirea/consolidarea activitatilor casnice.
Consultatia medicala psihiatrica este inclusa in program si este optionala.
Cine doreste poate pastra si orele de terapie individuala, acestea nu sunt incluse in acest program.

Grupurile sunt organizate pe trei grupe de varsta: 6 – 10 ani, 10 – 14 ani si 14 – 18 ani si din copii cu abilitati similare. Un grup poate cuprinde minim 2 si maxim 6 copii.

Programul se desfasoara intre orele:

09 – 17 pentru programul de 8 ore

09 – 13 sau 13 – 17 pentru programul de 4 ore

09 – 17 pentru programul de 6 ore

Conditii acceptare:
– copii care pot participa individual la activitati de grup, neagresivi. Ne rezervam dreptul de a selecta copiii in urma evaluarii psihologice.
– scrisoare medicala la 3 luni de la medicul psihiatru curant ce cuprinde medicatia administrata si obiectivele tratamentului medicamentos si sa ateste ca adolescentul nu este agresiv si nu este un pericol pentru el insusi si pentru cei din jur.

Ce alternative exista pentru copiii cu tulburare de spectru autist dupa numerosi ani de terapii recuperatorii, in urma carora nivelul de adaptare al copilului la mediu ramane foarte scazut?

Stim ca toti parintii fac eforturi extraordinare alaturi de echipa de terapeuti pentru a reduce comportamentele neadecvate ale copilului si pentru a-l invata noi deprinderi care sa il ajute sa fie mai integrat in viata de zi cu zi. Dar din pacate,  procesul si procentul de recuperare nu este acelasi pentru toti copiii.

Familia copilului cu autism este atrasa intr-o suita de incercari si vizite la psihiatru, psiholog, analize, terapii alternative, tratamente, dificultatea de incluziune in mediul scolar.

Uneori rezultatele sunt pozitive si copilul reuseste, cu spijin, sa se integreze in societate si sa isi continue studiile. Alteori, din cauza unui ritm de invatare lent si al cumulului de diagnostice, unii copii nu reusesc sa atinga un stadiu de dezvoltare operational (stadiul concret operațional, între 7 și 12 ani, când copilul începe să se descurce cu conceptele abstracte, cum ar fi numerele și relațiile, înrudirile, conform Jean Piaget) si intampina dificultati in a se adapta in societate, in a merge si a avea in mod concret rezultate in mediul scolar si in a lega prietenii.

“Declicul“ asteptat de parinti nu vine si pare ca eforturile au fost in zadar.

Si atunci ce facem, ne resemanam?

Nu, nici vorba!

Cel mai important este sa acceptam copilul asa cum este el, cu potentialul pe care il are si sa-i dezvoltam la maxim capacitatea de viata independenta. Evitam frustrarea si incercam sa-l orientam spre ceea ce poate sa faca cel mai bine.

Prin noul serviciu integrat pe care il oferim, dorim sa dam o alternativa de integrare sociala si profesionala adaptata potentialului copiilor peste 10 ani care au lucrat in ultimii ani terapie individuala si la care s-a sesizat un progres lent sau o stagnare din punctul de vedere al achizitiilor.

Pentru copii din categoria 10 -14 ani avem ca obiectiv dezvoltarea abilitatilor de viata independenta, participarea la activitati de grup pentru dezvoltarea abilitatilor sociale, participarea la activitati recreative prin care sa reusim sa crestem calitatea vietii lor si sa incercam sa le reducem eventualele comportamente neadecvate.

Pentru adolescentii peste 14 ani ne dorim pe langa consolidarea abilitatilor de viata independenta si integrarea lor intr-o activitate profesionala.


Importanta activitatilor de viata independenta (life skills) pentru copiii cu autism

Conceptul de activitati de viata independenta nu este unul foarte cunoscut in Romania, desi ne este indispensabil tuturor. Diferenta o face fapul ca noua ne este mult mai usor sa integram aceste abilitati, pe cand copiii cu autism au nevoie de mult mai multa practica, ei nereusind sa le dobandeasca pasiv din mediu.

Pentru persoanele cu autism, invatarea activitatilor de viata independenta reprezinta un program esential pentru cresterea autonomiei in mediul familial, la scoala si in societate. Prin integrarea intr-un astfel de program inca din copilaria mica (6 ani) se pot pune bazele unei stime de sine crescute, se poate creste calitatea vietii copilului si ulterior il conduc mai bine pregatit spre tranzitia catre viata de adult.

Ce presupun activitatile de viata independenta?

Acestea acopera o arie foarte larga, complexa si indispensabila functionarii propice ca individ si adaptarii in societate. Mai exact, pornind de la actiuni de baza precum autoingrijire, gatit, cusut, mers cu transportul in comun, mers la cumparaturi, ne extindem catre stimularea functiilor gandirii, abilitatea de a lua decizii, abilitatea de a planifica si organiza (ex. activitatile uzuale ale unei zile), pana la colaborarea autonoma intre membrii grupului, integrarea si manifestarea abilitatilor sociale cu usurinta si fara inteventie externa.

Primul pas catre autonomie este comunicarea. Desi pare simpla si multi dintre copiii cu autism o fac, aceasta comunicare poate fi totusi rudimentara. La ce ma refer mai exact, este ca exista o probabilitate foarte mare ca un copil cu autism sa comunice cu usurinta ce isi doreste sau ce are nevoie, mai ales in privinta nevoilor bazale, dar in egala masura ii poate fi dificil sa isi comunice neplacerile sau sa puna limite folosind comunicarea verbala mai ales. Aceasta este o arie in care interventia noastra se desfasoara in doua modalitati: fie intervenim in momentul in care copiii interactioneaza liber (ex. sunt la masa si cineva vrea sa guste din mancarea celuilalt fara sa ceara permisiunea iar acesta nu reactioneaza), fie cream noi contextul in care sa il provocam pe copil sa aiba o reactie (ex. mai tarziu/a doua zi incerc eu sa gust din mancarea lui ).

Un al doilea pas spre independenta il reprezinta autocontrolul. Aceasta este o problematica ce se manifesta frecvent la copiii cu autism si care se poate activa cu atat mai mult in grup. Modalitatea de lucru pentru acest aspect este prin participarea la activitati comune, ce presupun constientizarea prezentei celuilalt, colaborarea cu acesta si exersarea comutarii de pe rolul activ pe cel pasiv (ex. astept sa imi vina randul, nu sunt doar eu in sarcina). 

O alta abilitate ce duce catre capacitatea unui copil cu autism de a se descurca singur este grija fata de mediul in care isi petrece timpul. Este important sa invete faptul ca dupa ce a folosit ceva trebuie sa il arunce/spele/puna la loc. De asemenea este important sa stie cum se mentine spatiul curat, respectiv sa stie sa dea cu matura/aspiratorul, sa stearga praful si sa faca ordine.

Cresterea autonomiei unui copil cu autism nu usureaza doar propria-i viata ci si pe cea a parintilor/insotitorilor. Doar ca pana acolo, este nevoie de un efort sustinut atat din partea echipei de terapeuti cat si din partea familiei copilului, atat pentru implementarea cat mai eficace a programului cat si pentru mentinerea acestuia.

Poate ca la o varsta frageda, efortul depus de parinti in intampinarea nevoilor copilului nu se simte asa puternic, dar pe masura ce copilul creste dar abilitatile sale nu, procesul devine din ce in ce mai greoi si resursele mai reduse. Tocmai de aceea, noi venim in intampinarea nevoilor parintilor cu acest program pentru abilitati de viata independenta ce presupune atat integrarea copilului intr-un colectiv, cat si pregatirea acestuia pentru mediul extern.