Anxietatea si autismul

Anxietatea a fost definita de Janet Pierre ca teama fara obiect, manifestata prin neliniste psihomotorie, modificari vegetative si disfunctii comportamentale. (pag.226, “Tratat de psihopatologie şi psihiatrie pentru psihologi”, 2011). Anxietatea este o stare omniprezenta la fiecare din noi, in limite, este determinantul adaptarii, alaturi de instinctul de conservare. Ea nu mai este considerata  normala atunci cand impiedica adaptarea cotidiana. Pentru o persoana fara autism aceasta poate fi gestionata cu succes in diverse situatii. In schimb, pentru copiii cu autism, anxietatea este unul din principalele cauze ale comportamentelor de neinteles, fapt ce determina neadaptarea in spatiul social. Principalul mod de manifestare a autismului este comportamentul. Parintii copiilor cu autism se prezinta la un consult de specialitate atunci cand observa comportamente problematice la copii lor. Comportamentele au rolul de a obtine un beneficiu( atentie, iesirea din sarcina sau evitarea acesteia, autoreglaj). Acestea sunt actiuni invatate si repetate, indeosebi cele pentru obtinerea atentiei sau evitarea sarcinii.
Cum se manifesta anxietatea:

-Comportamente evitante -Tremor -Palpitatii -Transpiratii -Agitatie psihomotorie -Voce fara vlaga -Insomnii, etc.
Semne ale Tulburarii de spectru autist:

-Lipsa contactului vizual -Lipsa dorintei de a socializa -Comportamentele de autostimulare -Dificultati de procesarea informatiilor din mediu -Limbaj greoi, sau cu tonalitati exagerate, etc.
Cand cele doua afectiuni de suprapun manifestarile pot fi:

-Retragere (la contactul cu medii si/sau persoane noi) -Angoasa de separare -Refuzul de a comunica cu persoane noi -Plans, tipat -Lovit pe sine sau pe ceilalti -Intensificarea comportamentelor repetitive, autostimularile, care pot fi sub diverse forme( fluturat din maini, batut din palme, pocnit degete, lovit mana de burta, leganat, sarit, etc.) -Atasamentul de obiecte Anxietatea moderata poate fi adesea pozitiva, fiind un factor motivational. Prin contrast, anxietatea severa interfereaza cu adaptarea la gradinita, la scoala, si isi pune amprenta in mod negativ in diverse situatii sociale. Anxietatea agraveaza simptomatologia autista. Acesta este motivul pentru care se impune instituirea de masuri punctuale pentru fiecare comportament dezadaptativ aparut. Statisticile arata ca aproximativ 30% dintre persoanele diagnosticate cu TSA sufera simultan de anxietate, aceasta din urma incluzand fobia sociala, anxietatea de separare, sindromul de panica si fobii specifice (cum ar fi aceea de zgomote puternice sau de paianjeni). Adolescentii cu autism sunt cei mai predispusi la anxietate.Foarte multe persoane cu autism prezinta dificultati in a-si controla starile anxioase. Manifestarile pot fi de la usor sesizabile si pana la irationale, severe. Diminuarea anxietatii, in cazul copiilor si al adolescentilor cu autism, presupune adoptarea mai multor strategii de terapie comportamentala. Studiile arata ca aceste strategii sunt eficiente mai ales in cazul persoanelor fara dizabilitati intelectuale, tehnicile incluzand schimbarea starilor negative cu ajutorul logicii (jocuri de rol, stimularea comportamentului curajos, expunerea pas cu pas la situatii dificile). Abordarea terapeutica in cazul acestei tulburari asociate autismului se bazeaza pe interventie comportamentala, nu inainte de a intelege sensul, functia comportamentului. Atunci cand functia comportamentului este determinata, se verifica factorii de mediu care intensifica starile anxioase si manifestarile dezadaptative. Ne putem folosi de acesti factori de mediu pentru a exersa abilitati functionale si reactii adecvate.( Ex: Unui copil ii este foarte teama de interactiunea cu persoane noi, tremura, se intoarce cu spatele, inchide ochii. Vom exploata fiecare moment in care copilul trebuie sa salute, sa faca cunostinta, incurajandu-l si recompensandu-l pentru reactiile potrivite. Este important sa se simta securizat prin persoana care intermediaza interactiunea -terapeutul, parintele, educatorul. Prin repetitie si intarire aceste comportamente adecvate vor lua locul celor problematice.) Jocurile de rol au scopul de a testa anumite situatii in care copilul de simte tensionat si de a exersa modalitati de reactie functionale. Expunerea pas cu pas la situatiile dificile, presupune o desensibilizare sistematica la  stimulul care determina manifestarile exagerate. Pentru fiecare reactie copilul primeste o consecinta ce are menirea de a creste comportamentele functionale si a le diminua pe cele disfunctionale. Prin repetitia sistematica a consecintei fata de un raspuns provocat de un stimul, copilul va integra comportamente potrivite pentru diverse situatii dificile. Asadar, anxietatea este totodata factor motivational, dar si dezadaptativ. Important este sa invatam sa gestionam starile anxioase in conformitate cu situatiile in care ne aflam.
Bibliografie:
Florin Tudose, Catalina Tudose, Letitia Dobranici (2011), “Tratat de psihopatologie şi psihiatrie pentru psihologi”. American Psychiatric Association (2000) DSM-IV-TR- “Manual de Diagnostic si Clasificare Statistica a Tulburarilor Mintale” Francisca J. A. van Steensel , Susan M. Bo ̈gels , Sean Perrin (2011), “Anxiety Disorders in Children and Adolescents with Autistic,  Spectrum Disorders: A Meta-Analysis”