Despre autism si cum poate fi tratat
Despre autism s-au scris multe de-a lungul timpului. Insa, ca sa oferim o definitie sumara care inglobeaza esenta acestei boli, putem spune ca autismul este o boala complexa manifestata prin oprirea dezvoltarii psihice a copilului inainte de varsta de 3 ani si care se caracterizeaza prin:
- inabilitatea de a initia si dezvolta relatii sociale, de a exprima interes si emotii;
- incapacitatea de a folosi adecvat limbajul si comunicarea (atat verbala cat si non- verbala);
- prezenta unor comportamente stereotipe, repetitive.
Tratamentul si terapia pot incepe de la orice varsta, dar orice intarziere poate duce la o perioada mai lunga a interventiei cu progrese mai lente.
Sansele de succes sunt mai mari pentru cei care urmeaza un program educational structurat si intens, inainte de varsta de 2 – 3 ani.
În urmă cu 10 ani autismul se întâlnea la 2 – 4 cazuri din 10.000, iar la ora actuală numărul este în creștere. Statistici recente din SUA arată că 1 din 68 de copii este identificat cu o forma de TSA (Tulburare de Spectru Autist).
Despre autism putem spune ca tulburarea apare în toate grupurile etnice, rasiale sau socio-economice. La baieti simptomele sunt de aproape cinci ori mai comune decât la fete.
Ce inseamna vindecat de autism?
Vindecat de autism inseamna normal.
Ce inseamna normal?
Daca evaluam normalitatea din punctul de vedere al varstei mintale, atunci normalitate inseamna ca varsta mintala pe fiecare arie (socializare, limbaj, autoservire, cognitie, motricitate) este egala cu varsta biologica.
Pentru ca un copil cu autism sa ajunga la normalitate, el trebuie – prin tratamentul medicamentos si interventiile asigurate de parinti – sa recupereze, din primul an de lucru, un an si cateva luni pe varsta mintala.
In acest fel, an de an decalajul dintre varsta cronologica si varsta mintala, scade, pana la disparitie.
Primul care a reusit sa arate aceste progrese in 1987 este Ivar Lovaas, parintele analizei comportamentale aplicate (ABA). In studiul sau care sta la baza ABA, 9 copii din cei 19, adica 47%, au ajuns la o functionare normala, recuperand din primul an de interventie, un an si cateva luni pe varsta mintala. Ei au reusit sa mearga in invatamantul de masa (cu copii neurotipici), la implinirea varstei scolare.
Cuvinte care ucid:
“Aveti scleroza multipla, intr-un an veti ajunge in scaunul cu rotile!”
“Aveti cancer, mai aveti de trait cel mult 6 luni!”
“Copilul d-voastra are autism. Obisnuiti-va cu ideea ca va ramane cu acesta boala toata viata! Autismul nu se vindeca!”
De ce sa-i spunem aceste cuvinte unui parinte de copil cu autism?
Daca tot ii spunem sa faca ABA, atunci sa-i mai spunem ca studiul lui Lovaas ne arata ce obiective trebuie sa avem pentru ca un copil cu autism sa ajunga sa aiba o viata independenta.
Copiii din studiu, care din primul an de terapie au recuperat pe varsta mintala un an si cateva luni, au intrat la varsta scolara in invatamantul de masa, iar ulterior au ajuns adulti care duc o viata independenta.
Tot ceea ce facem pentru un copil cu autism, trebuie sa graviteze in jurul acestei idei foarte simple, „sa recupereze intr-un an calendaristic cel putin un an pe varsta mintala”.
Despre autism si familia copilului autist
Copilul cu autism are doua perechi de parinti: una pana in momentul aflarii diagnosticului (familie normala) si alta dupa aflarea diagnosticului.
Dupa ce parintii primesc diagnosticul si afla ca autismul nu are tratament, intra intr-o stare de soc similara cu starea din tulburarea de stres posttraumatic (TSPT).
Ca sa depaseasca aceasta stare, parintele are nevoie de un punct de sprijin solid. Il gaseste printr-o terapie cu un specialist sau se reechilibreaza si il gaseste in el insusi.
Copilul parintelui care este inca in starea de TSPT si apeleaza la terapie are progrese mici in recuperare deoarece parintele, nu poate intelege nevoile copilului lui si ofera un feed-back incorect echipei terapeutice (ex: “Nu merge nicio terapie”).
Consecintele cu impact psihologic asupra parintilor pot conduce la asteptari nerealiste privind progresul copilului.
Normalizarea situatiei inseamna construirea/aderarea la o perspectiva realista. Parintele care se echilibreaza ajunge sa inteleaga comportamentul si nevoile copilului, chiar daca este vorba despre autism. Devine cooperant cu echipa de lucru si observa o buna evolutie a problemelor.
Pentru a trata copilul este obligatorie tratarea parintilor de TSPT.
Interventia precoce in autism
La ora actuala nu exista nicio terapie in autism care sa se adreseze direct copilului afectat. Toate terapiile se adreseaza parintilor/apartinatorilor, care aleg una sau mai multe alternative de interventie.
Parintele este “managerul de caz”, iar viitorul copilului depinde deciziile sale.
Tratamentul autismului are doua mari componente: cea medicamentoasa, pentru tratarea simptomelor autismului si cea de invatare pentru recuperarea deficitului de cunoastere observat in ariile: cognitiva, de autoservire, de motricitate, limbaj-comunicare, socializare, joc si afectivitate.
De aceea, interventia precoce in autism inseamna:
- ca parintele sa depaseasca conditia de TSPT;
- sa invete despre autism si despre cat mai multe optiuni disponbile;
- sa cunoasca beneficiile si limitele fiecarei optiuni, in cazul copilului sau;
- stabilirea obiectivelor concrete – ce anume sa realizeze copilul – si mijlocul terapeutic prin care le va realiza;
- inceperea tratamentul medicamentos si interventia comportamentala – cat mai repede posibil dupa stabilirea diagnosticului.
Obiectivele parintelui copilului cu autism
Obiectiv pe teremen lung: copilul cu autism sa ajunga sa aiba o viata independenta. Pentru acesta trebuie ca varsta lui mintala sa devina egala cu varsta biologica.
Obiectiv pe termen mediu: intr-un an calendaristic sa recupereze pe varsta mintala, cel putin un an, ideal un an si cateva luni. In acest fel, an de an decalajul dintre varsta biologica si varsta mintala scade, pana la disparitie.
Obiectiv pe termen scurt: ce tip de tratament medicamentos si interventie primeste copilul pentru a putea recupera din primul an, un an si cateva luni pe varsta mintala.
Stim ca fiecare copil cu autism este diferit. Pe langa cateva trasaturi comune, ei au abilitati sau dizabilitati variate, pot avea asociate si o serie de probleme alergice, gastro-intestinale, imunologice, neurologice.
De aceea copilul cu autism are nevoie sa beneficieze de o medicina integrativa si de o medicina personalizata.
- medicina integrativa care sa il poata aborda din punctul de vedere al tuturor patologiilor sale.
- medicina personalizata in care sa poata fi abordata fiecare problema de sanatate pe care o are si stabilite prioritatile in elaborarea unui tratament.
Rolul tratamentului medicamentos in autism, este:
- de a-l ajuta pe copilul cu autism sa se integreze din punct de vedere senzorial in mediul in care traieste;
- sa redevina capabil sa invete singur din mediu prin imitatie spontana gestuala si verbala;
- sa redevina capabil sa-si exprime emotional-afectiv;
- sa trateze bolile asociate, alergice, imunologice, gastrointestinale, neurologice etc.
Tratamentul medicamentos in autism se poate realiza cu mai multe clase de medicamente:
- Medicamente antipsihotice, antidepresive, anxiolitice.
2. Medicamente antiepileptice.
3. Medicamente neurotrofice.
4. Medicamente homeopate.
Fiecare parinte alege forma de tratament prin care considera ca isi poate realiza obiectivele pe care si le-a propus pentru copilul sau.
A recupera din primul an de tratament medicamentos si interventie ABA minim un an pe varsta mintala nu este o promisiune, este un obiectiv pentru un copil cu autism. Daca Ivar Lovaas a reusit in 1987 sa atinga acest obiectiv pentru 47% dintre copii, astazi avem obligatia morala de a creste acest procent!
Cand vine vorba despre autism, suntem siguri ca putem face acest lucru! Cel mai important este sa detectam din timp simptomele de TSA ale copilului, de la o varsta cat mai frageda, astfel incat sa putem spune parintilor ca autismul se poate trata!
Va asteptam la Centrul Medical Napocensis, unde nu vi se va spune despre autism ca nu poate fi tratat!