La orice copil pot aparea probleme de comportament: agresivitate fizica si verbala, crize de furie, sfidare, certuri cu adultii/alti copii.
Acestea apar pe fondul unor abilitati insuficient dezvoltate de exprimare a emotiilor si de reglare emotionala, fiind rezultatul unor sentimente de furie si frustrare. In cazul copiilor cu ADHD si sindrom Asperger, aceste probleme de comportament apar cu frecventa, durata si intensitate mai mare.
Exista o serie de factori de risc interpersonali ce se refera la caracteristicile care pot favoriza aparitia si mentinerea unor comportamente neadecvate.
Factori relationati cu mediul educational
Cercetarile realizare au evidentiat o serie de factori de risc relationati cu mediul educational (Brennan , Hall si Bor , 2003; Aquillar, 2000).
Lipsa de consecventa
Copiii cu ADHD si Sindrom Asperger au nevoie de un mediu structurat in care asteptarile referitoare la comportamentele lor sa fie clare. Lipsa de structura si inconsecventa, transmit copiilor mesaje neclare si modificarea comportamentelor va fi imposibila.
Atentia acordata comportamentelor negative
Cu cat adultii scot in evidenta ceea ce copiii nu fac bine, cu atat reactiile lor vor fi mai defensive, simtindu-se nedreptatiti. Se recomanda sa se puna accentul pe ceea ce copilul face bine (“Ma bucur ca stai frumos in banca “).
Comunicarea neadecvata a criticilor si etichetarea
Etichetarile si criticile din partea cadrului didactic pot duce la sentimente negative, neincredere si refuzul de a coopera cu adultul. Daca profesorul accentueaza comportamentele nepotrivite, transmite mesajul ca acel copil nu atinge standardele sale si ceilalti copii vor prelua aceasta perceptie. Astfel copilul respectiv va fi marginalizat .
Un insuficient accent pe dezvoltarea abilitatilor sociale si emotionale in mediul scolar
Profesorul este un model de comportament pentru copii , asa ca este foarte importanta capacitatea sa de a promova dezvoltarea vocabularului despre emotii, gestionarea acestora , rezolvarea constructiva a conflictelor .
Factori relationati cu mediul familial
Cercetarile privind impactul familiei asupra dezvoltarii copilului, evidentieaza cateva surse majore de risc pentru dezvoltarea problemelor de conduita (Capsi, Moffit, Morgan, Rutter, Taylor si colab., 2004).
Strategii de disciplinare deficitare
Parintii care isi pedepsesc copiii si ii critica, incurajeaza astfel comportamentele lor negative. Impactul unui asemenea stil de interactiune copil-parinte este negativ prin faptul ca deterioreaza relatia dintre cei doi si induce copilului sentimentul ca nu e iubit si acceptat. Frustrarea copiilor poate duce, pe langa reactiile emotionale negative, si la preluarea modelului de comportament observat la ceilalti membrii ai familiei.
Atitudinile inconsecvente pot, de asemenea, duce la probleme de comportament. Daca la acelasi comportament, copilul o data este sanctionat, iar altadata ignorat, el nu va stii care sunt asteptarile cu privire la el. Confuzia creeaza frustrare, care duce la manifestarea emotiilor negative.
Control excesiv
Controlul parental se refera la felul in care parintele comunica asteptarile sale fata de copil. Parintii care le spun copiilor ce asteptari au de la ei, sub forma de comportamente pozitive (“Ma astept de la voi sa faceti curat intr-un sfert de ora” ) se confrunta mai putin cu refuz/sfidare din parte copiilor. In schimb, cei care impun anumite atitudini sau comportamente, fara a oferi explicatii, pot genera reactii de sfidare.
Lipsa de monitorizare
Timpul de calitate petrecut de catre copil si parinte (adultul sa se implice in activitatile preferate ale copilului, discutii, suport) ajuta la formarea unei relatii bazate pe incredere. Copiii care petrec timp singuri, au o independenta prematura pe care nu reusesc sa o gestioneze pentru a face alegeri potrivite. Agresivitatea si sfidarea pot aparea din cauza lipsei de incredere in adult si a pierderii autoritatii parintilor in fata copilului. Lipsa de monitorizare din partea parintilor poate duce la transformarea problemelor de conduita in tulburari de conduita asociate cu delincventa juvenila (Bagwell si Coie, 2004).
Atitudinile fata de reactiile emotionale negative ale copiilor
Modul in care parintii gestioneaza reactiile emotionale ale copiilor poate avea un impact semnificativ asupra modului in care ei invata sa gestioneze aceste reactii. Copiilor criticati excesiv sau cei carora le sunt minimalizare reactiile emotionale (“copiii nu au motive sa fie furiosi”), le e transmit mesajul ca anumite emotii nu sunt potrivite. Este recomandat sa li se ofere oportunitatea de a-si explora emotiile, deoarece astfel vor fi mai bine pregatiti sa faca fata conflictelor si sa le gestioneze, fara agresivitate.
De asemenea, felul in care parintii isi gestioneaza propriile reactii emotionale reprezinta un model pentru copilul care acum invata gestionarea emotiilor.
Factori relationati cu grupul de prieteni /colegi
Prieteniile sunt o sursa de suport social care influenteaza in mod pozitiv dezvoltarea competentelor socio-emotionale ale copiilor (Dodge si Pettit, 2003, apud Pettit, Clawson, Dodge si Bates, 1996 ).
Copii care isi formeaza relatii de prietenie au mai multa incredere in ei si pot avea chiar si performante scolare mai bune, comparativ cu colegii ale caror abilitati de relationare sunt deficitare (Harrist si Bradley , 2003; O’Neil, Welsh , Parker si Wang, 1997 ). Copiii cu ADHD si Asperger sunt de obicei marginalizati, acest fapt ducand la scaderea increderii in abilitatile lor de a relationa si a dorintei de a initia interactiuni sociale cu cei de aceeasi varsta.
Copiii cu ADHD si Sindrom Asperger pot avea comportamente diferite cu parintii / profesorii (exemplu : pe mama o asculta, cu tatal este agresiv ). Acest aspect poate fi evitat, daca toate persoanele se raporteaza la copil in acelasi fel (exemplu : nu eticheteaza, nu acorda atentie comportamentelor negative , scot in evidenta comportamentele pozitive, sunt consecventi in ceea ce priveste consecinta unui comportament, etc ).
Un aspect foarte important este contribuita psihologului la diminuarea problemelor de comportament . In cadrul sedintelor de consiliere, copiii pot invata sa-si recunoasca si sa-si gestioneze mai bine emotiile, sa inteleaga perspectiva celorlalti si sa isi dezvolte abilitatile de comunicare. De asemenea pot invata strategii pentru a avea un mai bun autocontrol.
Pentru rezultate optime este necesara o stransa colaborare intre familie, gradinita/scoala si psiholog . Doar stabilind obiective comune si respectand strategiile mutual acceptate , comportamentele problematice ale copilului se pot transforma in comportamente adecvate.
Pe baza constientizarii acestor aspecte, parintii si educatorii/profesorii pot lua decizii educationale in favoarea dezvoltarii emotionale si a abilitatilor de interactiune sociala a copiilor cu ADHD si Sindrom Asperger.
Bibliografie:
Benga Oana, Baban Adriana, Opre Adrian – coordonatori (2015 ) Strategii de preventie a problemelor de comportament
Brennan , P.A., Hall, J., Bor, W., Najman ,J.M., Williams , G., (2003 ) Integrating biological and social processes in relation to early-onset persistent agression in boys and girls . Developmental Psychology
Bagwell , C.L., Coie, J.D., (2004) The best friendship of agressive boys : Relationship quality , conflict management , and rule-breaking behavior. Journal of Experimental Child Psiychology
Capsi, A., Moffit , T.E., Morgan, J., Rutter, M., Taylor , A., si colaboratori (2004 ), Maternal expressed emotion predicts children’s antisocial behavioral problems :Using monozygotic-twin differences to identify environmental effects on behavioral development. Developmental Psychology
Dodge , K.A., Petit, G.S., (2003 ) A biopsychosocial model of the development of chronic conduct problems in adolescence. Developmental Psychology