Terapeut Ocupațional, ADELA COCIANGA


Despre terapia ocupațională

Terapeuții ocupaționali studiază creșterea, dezvoltarea umană și interacțiunea unei persoane cu mediul înconjurător prin activități zilnice. De asemenea, sunt experți în efectele sociale, emoționale și fiziologice ale tulburărilor/bolii, aceste cunoștințe ajutându-i sa promoveze abilitățile necesare pentru traiul independent atât al persoanelor cu autism cât și al persoanelor cu alte boli, tulburări de dezvoltare.

Serviciile de terapie ocupațională (TO) ajuta oamenii să lucreze asupra abilitaților cognitive, fizice, sociale și motorii. Scopul este cel de a îmbunătăți abilitățile de zi cu zi care să permită oamenilor să devină mai independenți și sa participe la o gamă largă de activități.

Terapia ocupațională și autismul

Copilul ce suferă de Tulburarea de Spectru Autist (TSA) are adesea probleme în a comunica și interacționa cu alte persoane, de aceea interesele, activitățile și competențele sale de joc pot fi limitate. Terapia ocupațională vine în întâmpinarea copiilor cu TSA pentru a-și dezvolta aceste abilitați acasă, la școala și in alte medii in care sunt expuși zilnic.

Pentru copii cu autism, programele de TO se concentrează adesea asupra îngrijirii de sine, gestionarea problemelor senzoriale, strategiilor de învățare și abilitaților de joc.

De asemenea, terapeuții ocupaționali lucrează ca parte a unei echipe ce include specialiști, părinți și profesori, aceasta interacțiune ajută la stabilirea obiectivelor specifice pentru copiii cu autism.

Terapeuții ocupaționali vin în întâmpinarea părinților cu evaluare, terapie și soluții alternative sau adaptate în rezolvarea problemelor ce pot apărea în viața de zi cu zi a copiilor.

Beneficiile terapiei ocupaționale pentru copii cu autism

Terapia ocupațională poate combina o varietate de strategii ce cresc șansele copilului să devină independent și sa fie integrat.


Aceste strategii includ:


·         Activitățile fizice- pentru a ajuta în coordonarea și conștientizarea corpului;

·         Activitățile de joc- pentru a ajuta la interacțiunea și comunicarea spontană cu ceilalți;

·         Activitățile de dezvoltare- pentru a ajuta în căpătarea independenței;

·         Strategii de adaptare- pentru a face față schimbărilor ce apar în viața viitorului adolescent și adult.


Câteva dintre aceste activități pe care terapia ocupațională le poate aplica sunt:


·         Abilitățile de viața zilnică: efectuarea toaletei, îmbrăcarea, spălarea dinților și alte activități ce țin de latura autoîngrijirii;

·         Abilitățile motrice fine: deținerea corectă a obiectelor, scrierea, tăiatul cu foarfeca, coloratul în contur;

·         Abilitați motrice grosiere: urcarea și coborârea scărilor, mersul cu bicicleta sau trotineta, suflatul în baloane, activitățile de curățenie;

·         Abilitățile de conștientizare a corpului și a relației cu ceilalți, corectarea posturii și a mersului;

·         Abilitățile sociale: relaționarea cu ceilalți copii sau adulți, rezolvarea problemelor, găsirea de soluții, așteptarea rândului într-un joc, gestionarea emoțiilor exagerate de bucurie sau furie la începerea sau terminarea unei activități sau joc.


Concluzii

Lucrând pe aceste abilitați în timpul ședințelor de terapie ocupațională, un copil va putea dezvolta capacitățile esențiale pentru o viață independentă, lucru ce îl ajută enorm atât la vârstă mică cât și ca viitor adult.

De asemenea, capacitatea unui copil de a se autoîngriji și a deveni independent de părinții săi este considerată o bază importantă pentru dezvoltarea abilitaților cognitive, sociale și pentru formarea încrederii de sine. Cu cât un copil este mai autonom, cu atât el va avea curajul de a explora lumea înconjurătoare, de a încerca, confruntându-se astfel cu diverse situații sau bariere/ probleme pentru care va trebui să găsească singur strategiile adecvate pentru a le rezolva.

Important este faptul că persoana/ copilul cu autism trebuie sa practice aceste strategii atât în ședința de terapie ocupațională cât și în afara acesteia, precum la domiciliu, la școală și în alte medii în care este expus în viața cotidiană. De aceea metodele folosite de terapeuții ocupaționali sunt adaptate și variate prin activități plăcute, distractive, interesante, educative și esențiale.