Autor: Moga Catalina Gabriela, psiholog clinician
Copiii cu autism au nevoi speciale. Pentru ei, procesul de invatare si adaptare este mai dificil decat pentru ceilalti copii. Deseori, copiii cu autism nu sunt motivati sa asimileze noi cunostinte, drept urmare este nevoie ca, in terapia copiilor, sa identificam alaturi de ei recompense ce pot creste nivelul motivatiei.
Motivatia reprezinta „ansamblul factorilor dinamici care determina conduita unui individ” (Sillamy, 1996, p. 202). Drept urmare, prin intermediul motivatiei, individul este determinat sa actioneze intr-un anumit sens si sa-si urmareasca scopurile.
Motivatia in terapia copiilor poate fi:
- Motivatia intrinseca– vine din interiorul individului, din placerea pe care o simte in timp ce intreprinde o activitate sau din satisfactia acestuia de a duce la bun sfarsit o sarcina;
- Motivatia extrinseca– se refera la motivatia care vine din exteriorul individului, prin intermediul recompenselor, darurilor sau beneficiilor castigate;
In cazul copiilor cu tulburare din spectru autist, partea de motivatie intrinseca este deficitara. Ei nu gasesc activitatile de invatare ca fiind placute, drept urmare au nevoie sa fie motivati cu ajutorul recompenselor.
Pentru a putea intelege mai bine notiunea de recompensa, va prezint exemple de recompense si reguli de folosire a acestora.
Recompensa reprezinta consecinta oferita dupa aparitia unui comportament, consecinta ce creste frecventa aparitiei comportamentului in viitor. Un exemplu de recompensa folosita in viata de zi cu zi, poate fi masura adoptata de cateva hipermarketuri, in ceea ce priveste reciclarea. Pentru a stimula cetatenii sa recicleze peturi si aparatura electronica iesita din uz, hipermarketurile ofera vouchere de cumparaturi. Astfel, reciclarea este comportamentul a carui frecventa dorim sa o crestem, iar consecinta oferita este reprezentata de voucherele oferite.
Tipuri de recompensa in terapia copiilor cu TSA
Recompensele pot fi:
- Recompense primare- alimentele preferate. Recompensa primara satisface nevoile bazale/ biologice (ex. Copilul primeste o bomboana m&m pentru fiecare raspuns corect dat);
- Recompense secundare– lauda, zambetul, gadilatul etc. Acest tip de recompensa functioneaza diferit la copilul cu tulburare de spectru autist fata de copilul tipic. Cel din urma poate fi motivat de atentia primita in timp ce copilul cu TSA are nevoie si de o recompensa tangibila (primara), partea de socializare si comunicare fiind afectate. In general, la inceputul terapiei copilului, terapeutii asociaza recompensa primara cu cea sociala (ex. Dupa ce ofera raspunsul corect, copilul primeste atat bomboana m&m cat si lauda terapeutului). In acest fel, recompensa secundara capata valoare recompensatoare de la cea primara si ulterior va putea fi folosita de sine statatoare.
Recompensele mai pot fi:
- Recompensa pozitiva– reprezinta adaugarea unui stimul ca urmare a obtinerii raspunsului asteptat, stimul ce va creste frecventa aparitiei raspunsului. Stimulul poate fi reprezentat atat de recompensele primare cat si de recompensele secundare (ex: De fiecare data cand copilul isi strange jucariile folosite, va fi laudat si isi va primi desertul preferat). Avantajele acestui tip de recompense pot fi folosite pentru a creste probabilitatea ca anumite comportamente sa apara si pe viitor; pot fi folosite pentru a produce noi tipuri de comportament; pot fi folosite pentru a modela comportamente existente deja, prin frecventa, durata etc.
- Recompensa negativa– apare atunci cand crestem frecventa aparitiei unui comportament prin inlaturarea un stimul aversiv (ex: Sa dam muzica incet cand copilul ne cere acest lucru- in situatia in care comportamentul a carui frecventa dorim sa o crestem, este acela de a cere unei persoane sa dea muzica incet). Astfel, termenul de negativ se refera la simpla inlaturare a unui stimul.
Reguli de recompensare in terapia copiilor:
- Recompensa trebuie sa aiba valoare recompensatoare– deseori tindem sa oferim ca recompensa lucruri care sunt atractive pentru noi, considerand ca vor fi atractive si pentru copii. Daca lipseste valoarea recompensatoare, comportamentul dorit nu va creste ca frecventa. Drept urmare, este necesara o evaluare continua a recompenselor care ne va ajuta sa identificam ce functioneaza cu adevarat.
- Recompensa trebuie sa fie contingenta– pentru ca recompensa sa intareasca comportamentul dorit, trebuie sa fie oferita imediat ce copilul atinge targetul stabilit; altfel riscam sa recompensam un alt comportament ce-l succeda pe cel dorit.
- Recompense variate– cu cat aveti mai multe recompense posibile, cu atat le puteti alterna mai des si astfel se reduce posibilitatea aparitiei satietatii. Pentru a le putea varia, este nevoie sa identificati in permanenta noi si noi modalitati de recompensare.
- Asocierea recompenselor sociale cu cele primare– in terapia copiilor, initial, recompensa sociala poate sa nu aiba valoare pentru copil insa in timp, fiind alaturata unei recompense primare, poate capata la randul ei valoare recompensatoare. Astfel va fi mai usor sa reduceti treptat recompensele primare, urmand sa ramana doar cele sociale.
- Folosirea recompenselor adecvate varstei.
- Recompensele trebuie reduse in timp– putem reduce recompensa fie in ceea ce priveste frecventa cu care este oferita ( initial oferim recompensa dupa fiecare raspuns dorit iar in timp, putem ajunge sa recompensam copilul dupa un set de raspunsuri corecte), fie in ceea ce priveste cantitatea/intensitatea (ex: incepem cu o bomboana pentru fiecare raspuns corect, urmand sa ajungem la un sfert de bomboana).
- Folosirea recompenselor diferentiate- presupune sa utilizam recompensele puternice pentru cele mai bune comportamente sau raspunsuri, in timp ce recompensele mai slabe vor fi folosite pentru comportamentele mai putin insemnate.
Referinte:
- Ivar Lovaas (2003), Teaching Individuals with Developmental Delays. Basic Intervention Techniques
- Ron Leaf, John McEachin (1999), A Work in Progress. Behavior Management Strategies and a Curriculum for Intensive Behavioral Treatment of Autism