Serviciu Psihologic Integrat pentru Dobandirea de Abilitati pentru o Viata Independenta

Napocensis Medical Center implementeaza incepand cu data de 01 iulie 2019, un nou serviciu psihologic integrat pentru copii si adolescenti cu autism cu varsta de peste 10 ani, care au nevoie de schimbarea orientarii dinspre terapie inspre consolidarea abilitatilor de viata independenta.

Programul consta in activitati de grup axate pe activitati libere, simple pentru fiecare dintre ei, terapie ocupationala, art terapie si joc pe tematica specifica, pentru imbunatatirea abilitatilor sociale, lucru manual, pictura, fise de lucru pe obiective individuale, consolidarea abilitatilor mortice, activitati de viata independenta, participarea in centru la dobandirea/consolidarea activitatilor casnice.
Consultatia medicala psihiatrica este inclusa in program si este optionala.
Cine doreste poate pastra si orele de terapie individuala, acestea nu sunt incluse in acest program.

Conditii acceptare:
– copii care pot participa individual la activitati de grup, neagresivi. Ne rezervam dreptul de a selecta copiii in urma evaluarii psihologice.
– scrisoare medicala la 3 luni de la medicul psihiatru curant ce cuprinde medicatia administrata si obiectivele tratamentului medicamentos si sa ateste ca adolescentul nu este agresiv si nu este un pericol pentru el insusi si pentru cei din jur.

SERVICII PSIHOLOGICE SPECIALIZATE PENTRU COPII PESTE 10 ANI SI ADOLESCENTI

Psiholog clinician MESCA IOANA, Analist comportamental acreditat international, BCBA

Ce alternative exista pentru copiii cu tulburare de spectru autist dupa numerosi ani de terapii recuperatorii, in urma carora nivelul de adaptare al copilului la mediu ramane foarte scazut?

Stim ca toti parintii fac eforturi extraordinare alaturi de echipa de terapeuti pentru a reduce comportamentele neadecvate ale copilului si pentru a-l invata noi deprinderi care sa il ajute sa fie mai integrat in viata de zi cu zi. Dar din pacate,  procesul si procentul de recuperare nu este acelasi pentru toti copiii.

Familia copilului cu autism este atrasa intr-o suita de incercari si vizite la psihiatru, psiholog, analize, terapii alternative, tratamente, dificultatea de incluziune in mediul scolar.

Uneori rezultatele sunt pozitive si copilul reuseste, cu spijin, sa se integreze in societate si sa isi continue studiile. Alteori, din cauza unui ritm de invatare lent si al cumulului de diagnostice, unii copii nu reusesc sa atinga un stadiu de dezvoltare operational (stadiul concret operațional, între 7 și 12 ani, când copilul începe să se descurce cu conceptele abstracte, cum ar fi numerele și relațiile, înrudirile, conform Jean Piaget) si intampina dificultati in a se adapta in societate, in a merge si a avea in mod concret rezultate in mediul scolar si in a lega prietenii.

“Declicul“ asteptat de parinti nu vine si pare ca eforturile au fost in zadar.

Si atunci ce facem, ne resemanam?

Nu, nici vorba!

Cel mai important este sa acceptam copilul asa cum este el, cu potentialul pe care il are si sa-i dezvoltam la maxim capacitatea de viata independenta. Evitam frustrarea si incercam sa-l orientam spre ceea ce poate sa faca cel mai bine.

Prin noul serviciu integrat pe care il oferim, dorim sa dam o alternativa de integrare sociala si profesionala adaptata potentialului copiilor peste 10 ani care au lucrat in ultimii ani terapie individuala si la care s-a sesizat un progres lent sau o stagnare din punctul de vedere al achizitiilor.

Pentru copii din categoria 10 -14 ani avem ca obiectiv dezvoltarea abilitatilor de viata independenta, participarea la activitati de grup pentru dezvoltarea abilitatilor sociale, participarea la activitati recreative prin care sa reusim sa crestem calitatea vietii lor si sa incercam sa le reducem eventualele comportamente neadecvate.

Pentru adolescentii peste 14 ani ne dorim pe langa consolidarea abilitatilor de viata independenta si integrarea lor intr-o activitate profesionala

 


IMPORTANTA OCUPARII TIMPULUI LIBER LA COPIII SI ADOLESCENTII CU AUTISM

Psiholog clinician ZDROANA MIHAELA

Timpul liber este momentul din zi in care alegem ce activitati desfasuram.

Copii cu autism au deseori tendinta de a-si ocupa timpul intr-un mod disfunctional, avand comportamente stereotipe sau actiuni haotice, fara un sens sau scop final.

Pe fondul nevoii crescute de stimuli, sau din contra, pe fondul sensibilitatii crescute la stimuli, persoanele cu tulburare de spectru autist desfasoara activitati solitare si repetitive care sa le mentina starea de confort.

Interactiunea cu mediul si cu grupul de egali devine restransta in conditiile expuse. Provocarea de a mentine ritmul cu cerintele cotidiene devine tot mai grea.

Pentru unii copii cu autism, scoala poate deveni un mediu obositor si ostil, in care sarcina de a sta 50 de minute in liniste, in banca, sporeste strarea de agitatie. Cerintele cognitive mari determina si mai mult retragerea in propria lume si frustrarea ca nu pot raspunde solicitarilor mediului.

De asemenea, haosul recreatiilor, stimularea senzoriala crescuta si uneori respingerea colegilor aduc un deserviciu copiilor cu TSA, care nu numai ca nu se integreaza, ci devin si mai anxiosi in mediile sociale (scoala, magazine, mijloace de transport).

Pentru multi dintre copii si adolescentii diagnosticati cu TSA sau cu deficiente mintale, programul unui grup de activitati psihologice integrate poate fi cea mai eficienta modalitate de a petrece un timp de calitate in preajma altor copii asemenea, dar si intr-un mediu care tine cont de nevoile fiecaruia.

Activitatile principale intr-un grup de activitati psihologice integrate sunt activitati educationale si ocupationale adaptate varstei si dezvoltarii beneficiarilor. Interactiunea dintre membri acestuia si activitatile recreative sunt unele din obiectivele principale.

Terapia ocupationala are menirea de a mentine copilul intr-o activitate pe masura dezvoltarii, care sa ii creeze placere, sa dezvolte abilitati si totodata satisfactia rezultatului palpabil (EX: insir bile si imi realizez o bratara, decupez si lipesc si realizez o felicitare frumoasa, curat legume si fac o salata, etc).

„Terapia ocupaţională este arta şi ştiinţa de a dirija participarea omului spreîndeplinirea anumitor sarcini, cu scopul de a restabili, susţine şi spori performanţa,de a uşura învăţarea acelor abilităţi şi funcţii esenţiale pentru adaptare şiproductivitate, de a diminua sau corecta aspectele patologice şi de a promova şimenţine sănătatea” (Council on Stand Ards, Ajot, 1972).

În cadrul terapiei ocupaţionale, accentul se pune pe caracteristicile individului în relaţie cu societatea şi cu lumea în care trăieşte.

Obiectivele terapiei ocupaţionale constau într-un program ce vizează ca finalitatecreşterea încrederii în sine, creşterea independenţei în activitatea pacientului, reintegrarea în mediul familial, social şi profesional, oferind clientului condiţia psihosocială a normalităţii.

Clasificare detaliată asupra principalelor arii de acţiune în terapia ocupaţională.

In opinia autoarei Peggy L. Denton, acţiunea terapiei ocupaţionale se exercită în următoarele direcţii de baza:

– stimularea responsabilităţii în diverse situaţii de viaţă;

– formarea deprinderilor de autoîngrijire şi igienă personală;

– cultivarea deprinderilor de muncă;

– organizarea de jocuri şi distracţii;

– formarea imaginii de sine şi stimularea încrederii în propria persoană;

– cultivarea autocontrolului şi expresivităţii personale;

– educarea capacităţilor cognitive;

– educarea capacităţii de reacţie la diverse situaţii de viaţă;

– antrenarea funcţiei neuromusculare;

– antrenarea integrării senzoriale;

– sprijinirea relaţiilor interpersonale;

– educarea capacităţii de acţiune în funcţie de constrângerile şi resursele de mediu.

In timp, copii cu TSA inteleg regulile si dezvolta abilitati de viata independenta, dar au nevoie de sprijin si incurajare pentru fiecare reusita. 

Activitatile din grupul de activitati psihologice integrate presupun interactiunea cu ceilalti pentru a putea indeplini sarcinile programate zilnic. Odata cu deprinderea abilitatilor de viata independenta, calitatea vietii creste.

Calitatea vietii fiecaruia dintre noi este foarte importanta in mentinerea sanatatii fizice si psihice. De cele mai multe ori, aceasta scade atunci cand apar afectiuni de ordin fizic sau psihic. De asemenea, calitatea vietii poate fi influentata si de accesibilitatea la medii sociale.

Interactiunea sociala este hranitoare pentru fiecare individ si, de multe ori, pentru persoanele aflate in categorii de risc pentru discriminare ( dizabilitate fizica sau psihica), acceptarea si socializarea cu ceilalti aduce un mare beneficiu.

Prin cresterea calitatii vietii la persoanele cu TSA intelegem cresterea autonomiei personale, descoperirea de pasiuni, stablilirea de relatii interpersonale, diminuarea anxietatii si a comportamentelor dezadaptative.

In grupul de activitati psihologice integrate este vizata cresterea calitatii vietii prin activitati adaptate nevoilor beneficiarilor si mentinerea unui climat securizant.

 

Bibliografie:

Council on Standards, Ajot, 1972

Sustaining the Art of Practice in Occupational Therapy Suzanne M. Peloquin, 1989